Emoțiile de mamă: final de gradiniță

Las câteva rânduri aici ca într-un jurnal, să-mi pot aminti de emoțiile acestor zile. Eu mă atașez de locuri, de oameni….și m-am atașat de grădinița copilului meu.

Prințesa a terminat ciclul pre-școlar. Au fost 3 ani frumoși, fară incidente, fară drame reale. Cel mai mult cred că apreciez că oamenii din grădiniță au făcut ca Ioana să se simtă emoțional bine. Toții copii o iubesc pe doamna educatoare, pe îngrijitoate, pe doamna directoare.

Mie nu-mi vine să cred că a trect timpul așs de repede! Am plâs un pic la serbare, am plâns un pic și în ultima zi, plâng și acum scriind aceste rânduri. Am încercat să pastrez „încapsulate” momente: cum îi împleteam părul în fiecare zi la gradinită, cum o țineam de mână până la masă, cum fugea din clasă după mine la plecare, cum îmi cerea bomboanele de curaj, cum se pupa cu doamna educatoare înainte de plecare, cântecelul cu vaporul de la serbare…

Nu îmi voi aminti cât de bine făcea bastonase, sau cât de bine spunea un cuvânt în germană! Îmi voi aminti senzați și mirosouri și felul descopeream în fiecare zi ceva din compotamentul ei preluat de la doamna educatoare. Cred că îi sunt foarte recunoscătoare doamnei educatoare pentru emoția cu care mi-a crescut copilul și pentru că a întregit personalitatea unui copil frumos, inteligent și echilibat!

Multumesc, Gradinița 50! Mă bucur foarte mult că voi mai avea o experiență cu copilul numarul 2 de la toamnă! Suntem norocoase că mai avem 3 ani dulci și puri!

gradinita

Liber la educație!

La început de iunie, am participat la conferința Liber la educație, educație la liber!. A fost interesanta din mai multe puncte de vedere.

A fost interesant să-l ascult pe Gaspar Gyorgy și să-mi răspund la întrebarea: dacă mie mi-a plăcut la școala! Răspuns: da, mi-a plăcut mult!

A fost interesant speach-ul Oanei Moraru. Invitatele mele la această conferința au văzut de ce o tot laud. În principiu, ambii vorbitori au încercat să ne pună în față cu noi și cu nevoile copiilor noștri în materie de suport școlar.

Voi sări peste momentul publicitar  mult prea intens pentru gustul meu și mă voi opri asupra unor observați de la atelierele pentru copii. Puteți citi mai multe detalii despre mesajele transmine la conferința, aici.

Organizatorii au fost foarte drăguți și au organizat pe parcursul evenimentului, un spațiu pentru copii cu jocuri, mascote, supraveghetori, face painting și baloane. Toți copii au fost foarte încantați și parinții fericiți că pot respira pentru câteva ore.

Toate bune și drăguțe dar pentru trăim într-o societate, nu am putut să nu remarc câteva lucruri

  1. Copiii care probabil aveau o lipsă de joacă în familie, au stresat un supraveghetor draguț cu o sabie. Cautau să se joace cu un personaj masculin și la  un moment dat supraveghetorul era depășit de situație. Mulți copii cautau atenția lui și nu mai facea față. Alți copii se jucau împreună sau singuri. Copii care se jucau doar cu supraveghetorul, nu reușseau să socializeze în grup.
  2. Când îți lași copilul să fie supravegheat de alții și știi că e nazdravan-agresiv, îl mai verifici din când în când! Mă aștept ca participanții interesați de astfel de eveniment despre educație, să fie mai atenți la copiii lor.

Era un baiețel foarte agresiv cu toții copiii acolo și s-a oprit la unul mai mic pe care îl lovea cum apuca. Au încercat unii copii să-l opreascăm, să-l certe, însă fară succes. A fost nevoie de intervenția unui adult și nu a fost parintele lui. Mă gândeam că dacă aș știi că al meu copil e agresiv, l-aș verifica mai des. Care poate să fie motivul pentru care un copil este așa agresiv (evit cuvântul rău pentru că nu știu mai multe detalii)?  În general un copil copie ce vede acasă și deci cineva e agresiv cu el?

Le multumesc sponsorilor evenimentului pentru că au făcut posibil acest eveniment. Au fost câteva ore utile pentru toată familia.

Partener Principal : Orange Romania
Parteneri: NN, Aquatique, Dacia Romania, Boiron Romania, RawBite Romania, English Kids Academy, Scoala Step by Step Bucuresti, Sloop, Kinderpedia, Bucate delicioase si NESCAFÉ Dolce Gusto Romania

 

Cum alegem un costum de baie?

În mai când faceam lista de bagaje necesare pentru vacanța care mă așteaptă în august….așa sunt eu „planning a head” type, m-am uitat peste câteva modele de costum de baie. De atunci, internet-ul și google au reținut căutarea mea și am mereu reclame la costume de baie.

Acum, sunt ceva mai înțeleaptă și ce-mi doresc eu de la costumul de baie  este:

-să-si acopere parțile mai puțin perfecte

-să-mi creioneze un bust susținut

-să nu fie negru, că nu vreau să atrag prea multă căldură

-să fie confortabil

-să fie UȘOR de îmbracat/dezbrăcat

-să fie GRATIS

De ce? Păi sunt o mamă de doi copii, în concediu visul meu este să pot să nu stau cu gura pe ei prea mult, să apuc să stau un pic pe șezlong și să pot face duș singură. Ce fel de părinte responsabil aș fi dacă aș arunca  cu banii pe modele de costum de baie la modă?!

  1. Cheltui bani pe care i-aș putea cheltui pe copiii mei. Gen cum ar fi un costum de baie cu Minnie pentru Madam Furlifus!
  2. Orice costum de baie aș lua, nu mă slabește cu 5 kg și nu mă face mai lucrată la mușchi.
  3. în poză arată frumos, dar pe mine sigur nu ar sta la fel
  4. în concediu nu vreau să stârnesc priviri, ci doar să mă relaxez.

A da și ce îmi mai doresc din concediu, sunt câteva poze  frumoase cu familia. Sigur dacă voi fi relaxată și fericită, voi fi mai fotogenică în poze!

FullSizeRender (2)

Deci, îmi aleg vechiul meu costum de baie cumparat anul trecut! Back-up, am un costum de baie de vreo 7 ani, actual si versatil și în sarcină 🙂 !

 

P.S  Am și eu momentele mele de fashion statments, dar nu mă încarc de la costume de baie sau outfituri pentru concediu. În concediu vreau să mă relaxez și să mă conectez cu familia!

 

Fetele mele, Prințesa și Madam Furlifus

Mă gândeam că de mult nu am mai scris despre cum e cu doi copii! Văd în jurul meu multă teamă dar și o dorință pentru un al doilea copil. E frumos, dar e altă ligă ca organizare și gestionare emoții! Părerea mea!

Prințesa are aproape 6 ani acum, e o fire introvertită, delicată, uneori emotivă, empatică, liniștită, înțeleaptă, fotogenică și o excepție în general. E cea ce o echilibrează pe sora ei și se comportă ca un mentor, fară să o stresăm noi cu sora mai mare. Profesoara ei de germană de la grădi a definit-o ca fiind „un copil special”!

Mă uimește aproape zilnic cu ideiile ei, mă trezește de multe ori și când mă ceartă are argumente, negociează cu mine când vrea ceva și vine cu alternative bune. Mă recunosc în ea și e copilul-ul care m-am pus față în față cu multe dureri. E psihologule meu!

La toamnă începem școala, cu clasa preătitoare! Încerc cât pot să mă asigur că va avea un start bun, e un copil cu potențial și nu vreau să și-l piarda. Trebuie să lucrăm la pronunția de litere, la motricitatea fină și la socializare. Am început deja și văd rezultate. Sper să-i deblochez la școală și ambiția genetică.

Madam Furlifus, are aproape 3 ani. E copilul mic, energic, ambițios, furtunos, atașat de mamă, curajos, extrovertit, sociabil când nu e obosit și atletic. Se exprimă cum poate și îmi dă multă bataie de cap cu modul ei constant de a-mi atrage atenția. Când suntem doar noi două, devine delicată și ascultătoare. Ii plac mașinile și îi e frică de mucă=muscă. E copilul meu cu păr creț și are o dulceață jucăușă în ochișori. E copilul care a avut ambiția nativă să taie singură legume la 2 ani și 8 luni. E nevoie de răbdare cu  ea și multă joacă. Lucruri pe care nu le am în fiecare zi și ea atunci se comportă ca un mic monstruleț.

La toamă va începe grădinița la aceiași educatoare și abia aștept să o văd la grupa mică. Va fi o experientă nouă cu un copil energic!

Relația dintre ele două, e frumoasă și când le văd că se ajută, se joacă împreună în armonie și că cea mare o protejează și o echilibrează uneori pe cea mică, mă gândesc că facem și noi ceva bine! 🙂

Au momente și am momente, când suntem teroriste și avem diverse crize. Cu timpul,  am învâțat să le las să se exprime cum vor și apoi să le liniștesc. La un moment dat plângeam eu și Madam Furlifus văzând că nu-i răspund strigă:

-Ioana, Ioana vino repede! Mami plânge! Vino!

Sau când Madam Furlifus e certată și plânge, Prințesa se duce la ea și o lini;ește și o ajută să vină să-și ceară scuze:

Ilinca trebuie să-ti ceri scuze, ai să vezi că o să fie bine! Tati nu o să mai fie supărat! Hai că merg cu tine!

Și vin amândouă de  mană si Furlifus timidă:

Cuze tati, cuze!

Nu e totul perfect, dar cred că acestea vor fi momentele de care îmi voi aminti! A da și de 2 ani cu pereții măzgăliți pentru că Furlifus e creativă și eu nu pot sta în calea expresivității ei!

Vom vedea cum evoluăm când vom fi cu amâdouă la școală! Mi se pare greu de gestionat corect și sper să nu fiim foarte haotici. Sunt la o vârstă acum, în care nu mă satur să le privesc! Să-mi privesc Prințesa mea blândă și bună! Să-mi privesc copilul curajos și creț!

Timpul trece prea repede…și dragostea mea crește!

18558803_1086376871506715_1089500705889532049_o

Școala de blogging-Digital Parents Talk #7

Blogul este singurul meu hobby real, căruia momentan îi pot acorda timp. Îmi place să scriu, îmi place să am o altfel de atitudine decât majoritatea, îmi place să gândesc cu capul meu!

Am început blogul acum vreo 5 ani și ca o reacție la câte informații greșite vedeam online și cât negativism. Am descoperit și o mică comunitate, în creștere- pe atunci erau puține bloguri serioase de parenting și o nișă micuță. La primul eveniment la care am fost invitată, am întâlnit-o pe Ana- Mamica Urbană. Cumva am pătrus cu emoție în această lume și evenimentele offline erau singurele mele deconectări de la noul rol de mamă.

Blogul meu, pe langă avantajele de „tratament” pe care le are uneori și cele materiale, a fost „amicul” care m-a ținut pe linia de plutire mentală în perioada concediului de creștere copil. Binînțeles, pe locul 2 după soțul meu! 🙂

Două lucruri am întipărite din perioada mea de început: ambiția/dăruirea Anei și relaxarea Bogdanei. Între timp lucrurile au mai evoluat și proiectul Anei a devenit Parenting PR, unde împreună cu Lavinia se străduiesc să dezvolte o comunitate și să o educe. Sunt sigură că e multă muncă în spate! După 5 ani, sunt zeci de bloguri pe nișa mea.

Proiectul Parenting PR- Digital Parents Talk, oferă celor ce vor să participe informații despre cum și cu ce se manâcă succesul în zona de blogging. Free of charge!

Sesiunea nr 7, a fost despre Social Media &Content Marketing. Matei Psatta de la OK Insitute ne-a oferit câteva informații relevante despre cum ar trebui să umărim trendurile online și cum ne putem creștem reach-ul.  Vă las aici un link  cu o descriere mai detaliată.

Pentru cei ce participă constant la sesiunile Digital Parents Talck, cred că își fac un mic intership în zona de blogging, adica își pot trece în CV diverse skill-uri, pentru că informațiile sunt foarte concrete și unii ar cere bani buni pe ele. Când voi reuși să-mi pun în aplicare planurile pentru dezvoltarea blogului pe care le am, cu siguranță voi aplică unele informații pe care le am de la acest proiect!

Se vede că nișa noastră crește, ține de fiecare cât de „rezilient” va fi în timp. Faptul că avem acces la multe informații care ne pot ajuta să creștem, e mare lucru! În plus fiind o nișă de părinți, în timp ce noi suntem la curs -copii noștri beneficiează de diverse workshopuri ca cel a Livianei Tane de storytelling și cel de magie al lui Bogdan Muntean.  Încă un mare lucru!

Fiecare scrie și ține un blog din motive personale. Fiecare știe până unde poate aspira să crească și cât timp poate dedica acestui proiect! E bine să știi și teoria chiar dacă pentru moment nu vezi cum ai putea să o aplici în întregime! Mare lucru, să faci o școală de blogging înainte de a prinde avânt!

Înainte de a închide acest articol, o mică observație personala despre numele blogurilor din nișa mea (atât ca cititor, cât și ca om de vânzări): sunt multe bloguri care încep cu mama, mamise confundă între ele și un brand puternic are nevoie și de o indentitate ușor indentificabilă! De ex: sunt doua denumiri de bloguri care sunt aproape la fel, singura diferență, e plural la unul din cuvinte.

Mulțumim Ana și Lavinia, pentru dăruire și disponibilitatea cu care reușiti să ne aduceti informații 🙂 !

P.S Dgaspc sector 6 și Conacul Golescu sunt doua din surprizele placute din zona de stat a României. Au atât de multe proiecte frumoase pentru copii, încât aș vrea să mă mut în  zonă!