Gradinita anul III

Acum 3 ani incepea cu emotii prima noastra zi de gradinita. Am scris aici despre cum ne-am cautat gradinita si despre cum ne-am adaptat. Acum am inceput grupa mare!

Ma uit la pozele de atunci si cele de acum , de cele facute cu diverse ocazii la gradi si ma minunez cat de mare a crescut Printesa mea. As vrea sa opresc timpul in loc efectic si sa ma satur de starea de dulceata si puritate pe care o emana copilul meu. Cum fac sa nu si-o piarda?!

Abia am asteptat sa inceapa anul scolar. Drumurile pana la gradinita imi permit sa mai vorbim si sa interactionam. Dupa ce la un moment dat imi zicea ca ii este dor de copii si doamna educatoare, azi dimineata pe drum mi-a zis ca ii este frica! Am intrebat-o de ce I-ar fi frica daca tine la toti.  Mai corect poate este emotionata. A raspuns:

-Ce inseamna emotionata?
Pai da mami, explica ce inseamna emotionata?! M-am straduit sa inteleaga cumva explicatia mea. Copilul simtea o emotie asemanatoare cu frica….

Zilele trecute am avut o surpriza din partea Editurii Caba, carora le multumesc foarte mult! Afisul cu pomi fructiferi este de mare success si pentru cea de 5 ani si pentru cea de 2 ani care imi silabosesc fiecare fruct. Surpriza si carticelele minutate ( care apropo sunt cu activitati bine gandite pentru copiii de 5 ani) mi-au adus aminte ca incheiem cu pasii repezi un capitol minunat si ca ne asteapta scoala la colt. Printesa si-a pus carticelele primite intr-o geanta si zicea ca ea s-a pregatit pentru scoala si-a facut ghiozdanul.

img_0707-1

Mie mi-a placut scoala si imi placea sa invat! Copilul meu pare mai destept decat mine si fara sa-i spun nimic premeditat pare ca-I va placea si ei! Insa, eu tot ma gandesc ca-mi va fi foarte dor de gradinita prin ochii Printesei! Sunt sigura ca gradinita prin ochii lui Furlifus va fi ceva mai diferita si cu siguranta o experienta frumoasa!

13497579_1011001638996696_5711105573525658181_o

Aventurile lui Furlifus: aproape 2 ani

Ma uitam ca nu v-am mai vorbit de Madam Furlifus din martie. Vreti sa stiti ce mai face Madam Furlifus? Ca tot urmeaza sa-i sarbatorim 2 ani🙂

Madam Furlifus este surprinzatoare si „excentrica”! Al doilea copil ce ne surprinde, ne provoaca si ne intinde limitele de toate felurile si care parca are mult mai multa nevoie de prezenta mea.

IMG_0693

Madam Furlifus: vulpitele cu care doarme, aripioare de zana si casca de innot! Si nu e singurul outfit creat!

Al doilea copil este foarte agil, face tumba( uneori mai bine ca sora ei) si incearca sa emite orice  face Printesa. A descoperit rochitele si le trage din dulap in functie de cum vrea sa se imbrace (aici la dezordine seamana cu Sportivul :)).

Nu am probleme cu mancarea si nu am avut probleme cu intarcatul sau lasatul de suzeta. Ca si la primul copil, mancam tot. Singura situatie diferita este ca la al  doilea copil ne-am mai permis sa-i dam sa mai guste din ce nu are voie si s-a alintat.  Adica Printesa avea 2 ani si nu vazuse inghetata!

Intarcatul a fost natural si simplu. Suzeta nu era folosita foarte mult, decat la somn si adormire si am scapat de ea, pentru ca pur si simplu intr-o zi nu o mai gaseam. A fost ceva mai simplu decat la Printesa.

Madam Furlifus este dezvoltata motric dar are o alta evolutie din punct de vedere verbal. Momentan stim foarte bine sa spunem: nu place, nu vreau, nu stiu! Multi de „nu” pe care pentru ca este foarte nazdravana ( peretii sunt desenati…toti peretii si am schimbat deja vreo 6 periute noi pentru ca le arunca in WC)!

Titi=masina, Ham=caine, Miau=pisica

Este o fire sociabila( pupa toti baietii de pe strada) si destul de agresiva cand vrea ceva. Daca Printesa se uita 10 minute pana se ducea la jucarie la un loc de joaca, Furlifus stie ce vrea si nu conteaza ca are un copil in fata ei. Eu sunt invatata sa le las mai libere in parc si sa faca ce vor, insa  cand al tau copil impinge un alt copil ca-I sta in cale si nu-l ocoleste, incep sa ma gandesc ca ar trebui sa fiu mai atenta.

Si am uitat sa mentionez ca numaram pana la 10 in romana si engleza,.

Iubim personalitatea ei activa si dragalasenia cu care ne ia in brate si se ia in brate cu sora sa!  Acum urmatoarele „hopuri” sunt: olita si vorbitul in propozitii. Spune cuvinte, repeta, insa aici am un alt standard de la Printesa.

Insa, ne miram cat conteaza  sa aiba un copil de la care sa invete!  Si noi uneori avem impresia ca are tot 5 ani, nu 2 :)! Mai uita mama ca nu are  voie mazare!

 

Printesa la apropae 5 ani

In ultimile 2 luni am avut o viata plina de evenimente personale si timpul meu dedicat scrisului a fost aproape inexistent. Incerc sa imi ordonez gandurile si sa scriu ceva util aici pe blog.

Sa va povestesc cea mai face Printesa, care are aproape 5 ani( ultima data despre ea am scris aici). Printesa este in vacanta de vara!

Anul acesta am experimentat prima oara cum e cu copilul lasat o saptamana la bunici. Eu ca si mama, ma simteam ca-mi lipseste o mana. Eram usor deprimata si cand a ajuns acasa mi se parea cel mai frumos copil si foarte crescuta. Ma uit la ea si nu pare a fi un copil de 5 ani! E intalta si uneori vorbeste ca un adult.

Dupa saptamana petrecuta la bunici, a venit acasa un pic mai dramatica si mai alintata. La  orice nu se intampla ca ea se supara si dramatizeaza! Sper sa fie doar  o perioada  trecatoare!

Stiu ca urmeaza ultimul an de gradinita si apoi ne vom intalni cu scoala. Incerc sa o pregatesc si sa-i explic si  ei ce se va intampla si imi tot spune ca ii va fi dor de doamna educatoare si copii. Sincer si mie imi va fi, insa sper sa reusesc ca si Madam Furlifus sa fie preluata de aceiasi educatoare. Eu ma simt norocoasa sa vad in copilul meu o parte din personalitatea educatoarei.

M-am stresat ceva timp( cam din 2014) sa ma hotarasc pentru alegerea scolii pe care o va urma din clasa 0. Nu imi doresc sa fac aceasta alegere pe ultima suta de metri, pentru ca este o alegere importanta pentru educatia copilului meu. Intr-un final dupa consultari si discutii si instinct🙂, am decis sa mearga la o scoala generala buna, insa nu foarte cautata. Mi-am dorit o scoala ce sa-i ofere un mediu corect, sa aiba un mediu social cat de cat echilibrat, sa  fie logistic in drumurile noastre( nu am ales variant cea mai aproape de casa), sa aiba recomandari bune. Anul acesta va trebuie sa aleg si invatatoarea!

Eu cred cu tarie ca daca vrei sa faci un lucru, poti sa-l faci chiar daca in general nu se face! Adica sa-mi aleg invatatoarea! Cum o aleg? Pai mai intai vreau sa ajung la un specialist in educatie( Oana Moraru) pentru  o consultare de ce tip de dascal I s-ar potrivit copilului meu. Apoi ma voi intalni cu toate doamnele de la scoala aleasa si voi incerca sa vad care se apropie de profilul pe care eu il simt ca-I trebuie Printesei. Sunt sigura ca va fi mai dificil sa fac acest lucru, insa nu imposibil!

Planul educational momentan pentru Printesa este ( in mare): scoala primara la o scoala gimnaziala si clasele V-VIII la liceul pe care consider ca va fi optim sa-l urmeze. Stiu ca va fi foarte complicat sa armonizam scoala gimnaziala a Printesei cu scoala primara a lui Madam Furlifus si cu locuirea in afara orasului. Vom gasi solutii pana atunci :)!

Pentru Printesa imi doresc sa faca mai mult sport decat face acum si sa pot sa-i dau si un exemplu pozitiv in acest sens.

Indiferent de cum planific eu educatia standard care are minusurile ei intr-un sistem colectiv de stat, trebuie sa ma asigur sa -I ofer  educatie emotionala. Sa o expun la cat mai multe experiente diverse, sa o invat sa-si gestioneze emotiile in diferite situatii pur si simplu prin pur exemplu personal. Cam greu cat si eu trebuie sa invat :)!  Uneori pare ea mai echilibrata emotional decat mine, insa ce ma fac daca o stric :)!?

Cu sora ei se intelege  frumos si dupa un moment de joaca prelungit in curte, mi-a exclamat: „mami, azi m-am jucat foarte frumos cu Ilinca!” Important pentru mine e sa le vad ca se iubesc si ca se conecteaza. Cand era la gradinita, in momentul in care ajungeam acasa, Madam Furlifus o lua pe ea prima in brate! Sa vedem cum va fi in toamna, dupa ce toata vara au stat bot in bot!

Vara aceasta putem spune ca am bifat: mersul de bicicleta fara roti ajutatoare- de fapt un exercitiu de ce se poate face cu vointa si „practice” si innotul( momentan sare fara colac, iese la suprafata si e foart mandra de ea🙂.

Ma uitam la ea cand sarea singura in bazin si nu-mi venea sa cred ca Balenutza mea a crescut asa mare! Imi umple sufletul fiecare privire de copil cu ochi mari si obraji de bebelus!

IMG_0662

P.S: Va povestesc din experienta mea, nu stiu deciziile mele sunt corecte si pentru altii.

 

Sportul in viata noastra

Viata mea este destul de agitata in acest an. Multe schimbari au avut loc si toate bune spre norocul meu,  mai sunt si 2 copii mici care ma uimesc si ma  provoaca in fiecare zi,  mai am si rol de  sotie din cand in cand🙂 .

In ultima perioada ma streseaza si un alt subiect:  nu fac miscare/sport. Nu am mai facut effort sustinut constant de 5 -6 ani, adica de la prima sarcina. Desi realizez ca nu e bine si ca pe toate planuri m-as simti mult mai bine, ma ascund dupa „nu am timp”. Am devenit si destul de comoda si orice iese din rutina mea zilnica,  mi se pare un stress maxim.

Am avut placerea sa ajung la sa aflu despre Campania Always „Continua sa lupti #caofata” si am realizat ca lipsa mea de miscare imi afecteaza si copiii. Cele doua fete ale mele vor face atata miscare cata vad la mine.  Nu este de ajuns doar ca un parinte sa faca sport in casa, mai trebuie sa fie si exemplul parintelui de acelasi sex.

Am realizat si cat de important este un sport in educatia unui copil sau adolescent. „Un sondaj realizat anul acesta în România**** a arătat că 94% dintre fete cred că sportul le ajută să își crească încrederea în sine. Numeroase studii au arătat că practicarea continuă a sportului, la orice nivel, reprezintă un factor major care contribuie la creșterea încrederii în sine a fetelor, oferindu-le aptitudini valoroase ce le ajută să-și mențină încrederea că pot face orice ulterior în viață. Un studiu realizat în 2015 în SUA a arătat că femeile cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au de două ori mai multe șanse să fie mai încrezătoare dacă practică un sport în mod regulat, comparativ cu cele care nu practică deloc.

…trei dintre cele mai importante beneficii ale practicării sportului sunt încrederea sporită, aptitudini de lucru în echipă și de conducere.

Eu nu ma astept sa faca copii mei sport de performatanta la  nivele foarte ridicate. Daca vor ajunge acolo cu atat mai bine, insa cred cu tarie ca o activitate sportiva regulalta nu le poate face decat bine. Disciplina pe care ti-o impune  orice pasiune sportiva modeleaza un copil si ajuta un adolescent.

Societatea  noastra nu te incurajeaza, dar asta nu inseamna ca familia ta sa fie la fel.  Am avut placerea  sa o ascut pe Andreea Chițu,”cea mai bună sportivă a României în anul 2015, vice-campioană mondială și campioană europeană la judo”, cum povestea despre ce a tinut-o de sport: sustinerea familiei! Mi-a placut mult ea si de cum povestea cum a modelat-o sportul ca si personalitate si adult, cum a trecut mai usor peste unele framantari ale adolescentei.

Ma uit la Printesa cum a invata sa mearga pe  bicicleta fara rotii ajutatoare si vrea sa participle al concursuri cu tatal ei. Ma uit la Madam Furlifus care la nici 2 ani face tumba perfect si are o viteza in picioare tot timpul. Ma uit ca potential in copii mei exista si doar eu voi fi vinovata daca nu este explorat si nu le trasez o cale. Copii au pasiune si nu neaparat informatie. Tine de parinte sa creioneze cai pe care ei sa le aleaga si sa le definitiveze.

Acum ma lupt cu mine sa-mi gasesc si eu calea optima  inapoi spre sport!

Nava spatiala si iarba

Noi stam la tara, la casa si la curte. Curte mare si perfecta pentru alergat, cu o mica livada si tufe de zmeura de unde cele mici si cateii mananca.  Aerul este oxigenat si in zona gasesc vara tot felul de legume si fructe de sezon! Vecinele ne alimenteaza cu oua si  avem si o vacuta pe strada pe care o salutam cand vine de la pascut. E asa frumos sa-ti vezi copiii de pe terasa, cum alearga si piscile si cateii in jurul lor cautand  joaca. Ai zice ca e perfect!

Pai e frumos de complicat🙂 ! Curtea este foarte mare si necesita ingrijire. E multa iarba care creste (a combinatie de gazon cu iarba salbatica🙂 ). De 2 ani ploua cam mult si nu apucam sa tundem iarba: ori din lipsa de timp, ori ca asteptam o zi cu soare. Daca iarba este uda si mare, apar tot felul de insecte si e mai periculos pentru copii si animale. Tufele de zmeura daca nu le cureti primavara nu cresc si nu ai loc sa culegi. Mai tot necesita intretinere si timp! Si daca suntem plecati in weekend-uri si daca ploua si daca…. si daca….nu prea reusesti sa tii pasul. Multe task-uri si prea putin timp, mai ales ca vrei si sa te relaxezi!

Intr-o zi cu soare si iarba uscata a venit o nava spatiala la noi cu doua fetite si o masina de tuns iarba! Cum al meu sot nu era acasa, zic las fetele in nava spatiala si eu incerc sa tund iarba (sa-i fac o surpriza). Masina arata sanatos si usor de asamblat! Am adus-o in stare functionala insa ca o alintata ce sunt, nu prea am stiut sa pun in serie cablul lung pentru alimentare. In plus nu nimeream sa  conectez correct si nu pornea. Am asteptat sa vina Sportivul familiei si l-am rugat sa ma ajute🙂 !

IMG_0425

 

In doua miscari motorul torcea frumos! Altceva cand ai la masina de tuns iarba cu cos…adio greblat toata curtea! Cosul are si un indicator de umplere. Ce mi s-a parut foarte usor de folosit si necesar pentru toate colturile unde trebuia sa revin cu altceva sa tai iarba, este bratul ce se roteste 360 de grade. E foarte buna si pentru denivelarile din livada si ocolirea pomilor. Are 4 nivele de taiere a gazonului, in functie de preferinte.

Cred ca este forte buna pentru  o curte mijlocie sau micuta. Ce mi s-a parut complicat pentru curtea noastra, a fost alimentarea si lungimea cablului pe care din fericire il aveam🙂,

Cat fetele s-au plimbat cu nava spatiala,  noi ne-am facut de treaba cu iarba via Sterwins 360( marca propie Leroy Merlin). Masina o gasiti la Leroy. Mai multe detalii aici.

Si ca sa auziti si cum se aude avem si o inregistrarea live, la butoane Sportivul familiei🙂 !