Balenutza planorista

Intre curatenia prin casa si strambatul la Ioana, intr-o vineri, ma uitam (online) la prezentarea Otiliei despre joaca si emotii din cadrul  evenimentului Social Media for Parents .

Si m-a lovit pentru prima data: eu ma joc cu copilul meu? poate ar trebui sa ma joc mai mult? are destule jucarii? Stiam in principiu, cat de importanta este joaca in dezvoltarea si educatia copilului.  Insa… pana acum nu am constientizat cum poti sa comunici cu copilul tau si cate se pot invata.

Otilia (daca ma intrebi acum ce vreau sa fiu cand voi fi mare: mama a trei copiii 🙂 !), povestea cum se juca cu fetita ei cu papusile si stia ca e suparata si a condus jocul in asa fel incat copila a spus prin intermediul papusii ce  o supara. Mda… acum mi se pare greu sa am astfel de abilitati. Eu momentan nu  reusesc sa-i spun Ioanei o poveste scurta fara sa o citesc! Am tot auzit insa, ca reinveti sa  te joci odata cu copilul tau! Cred ca suntem la stadiul de bebelus de 8 luni :).

Oricum chestia cu joaca m-a pus pe ganduri. Si m-a apucat ganditul… cum Ioana este a 4 generatie de femei din linia materna (zici ca scriu Codul lui Da Vinci :)), cum ea este evolutia strabunicii, bunicii si mamei sale…Cum strabunica ei a copilarit intre doua razboaie mondiale, a avut o singura papusa din carpe si dupa 4 clase a fost data ca fata in casa la o familie de avocati din Galati. Copilaria ei s-a oprit brusc  pentru ca familia era numeroasa si saraca. In copilaria noastra (a mea  si surorii mele) adormeam plangand, ascutand povestiile sale! Am ajuns si la cum bunica Ioanei (mama mea) in comunism, mergea in sandale iarna la scoala pentru ca familia era saraca dar a luptat sa poata termina liceul si abia cand s-a angajat a putut sa-si cumpere papusi si carti. Pentru mama Ioanei (adica eu), copilaria a  insemna o masinuta de politie si o mandolina, vreo 10 papusi denumite dupa zeii Greciei Antice (printre care si papusi de-ale bunicii), cum cosea capul lui Hermes plangand (sora s-a razbunat rupandu-l)… in mare o copilarie frumoasa, linistita, ce a ajutat-o sa se dezvolte (zic eu :)). Oare voi reusi sa-i ofer copilului meu o copilarie mai buna sau cel putin ca a mea-bineinteles cu cateva exceptii ?!

Pana acum, cred ca ne jucam clasic: pupat mult, variatiuni de cucu-bau, avionul, gimnastica, vacuta muuu (ii smotocesc obrajii ei si eu spun muuuuu), pupatul eschimosilor (cu nasucurile).  Alt joc este balenutza planorista sau cel putin asa ii zic eu. Ma pun pe spate cu genunchii indoiti, o pun cu burtica sustinuta pe tibiile mele si ne facem ca planam. Ea e fericita si sta dreapta cu manutele intinse lateral. Am inceput acest joc cred ca din a doua luna cand incercam sa avem o comunicare… Sper ca functioneaza! De ce balenutza? Pentru ca madam a fost din prima luna peste medie ca si greutate si lungime… in general e cam grea  :).

La capitolul jucarii, cum ziceam si in postul Necesitatii-la inceput: industria pentru bebelusi (copii) are cel mai ieftin marketing dupa religie. In general multe sunt scumpe pentru ce ofera (cel putin in Romania dar trebuie sa se imbogateasca si ei undeva). Incerc sa nu-i cumpar jucarii ce nu au o utilitate reala, nu doar promovata. Si nu foarte multe jucarii, sa nu ajunga sa nu se joace cu ele. In plus, consider ca nu o fac mai desteapta in acest moment al dezvoltarii ei. Conteaza si materialul genetic!

In afara de centre de activiati si jucarii pentru dentitie, am cumparat mai mult jucarii pana acum, pentru cadouri. Prima mea „trezire ” pe tema jucariilor a fost de 1 iunie anul acesta, cand alergam printr-un hypermarket sa caut un cadoul pentru o mica  printesa, cu Ioana dupa mine. Dupa ce ne-am servit pranzul in parcarea magazinului (pentru ca mami e un stres cu timeing-ul), am intrat in magazin. Pe langa noi, mai alergau si alti 1 milion de parinti, bunici, rude dupa cadouri.

Atunci am realizat ce inseamna 1 iunie la noi: rafturi cam goale, „promotii”, oboseala! NU am cumparat din hypermarket nimic pentru ca ce mi se parea o jucarie utila, consideram ca e aberant de scumpa. In disperarea mea, in drum spre masina am vazut un magazin cu jucarii, rapid am intrat printre rafturi cu carutul meu mai solid si balenutza! Ufff, bine ca am avut loc! Am fost indrumata catre anumite jucarii pentru bebelusi. Am vazut imediat o jucarie oglinda utila pentru masina, mi-a placut si pretul. Perfect! La iesire m-am uitat la numele magazinului. Ulterior i-am descoperit si pe net: Noriel. Si uite asa, a decurs prima mea experienta cu shoppingul de jucarii.

Sunt constienta ca abia sunt la inceput cu jucariile si ca vom investii si bani si nervi si asteptari… dar de ce sa-mi fac griji de acum! Bine, ca avem de unde alege!

In concluzie: sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa-i ofer Ioanei, o copilarie mai frumoasa decat a inaintaselor ei si sper sa invat sa-i creez o lume a  jocurile si jucariile de care are reala nevoie.

Ideii de jocuri si jucarii utile?  S’il vous plaît… 🙂

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Balenutza planorista&8221;

  1. ramonel zice:

    M-a impresionat mica ta „povestioara” despre balenutza planorista si predecesoarele ei. Ma bucur sa aflu ca inca sunt pe lume mamici care au o preocupare reala vav de ceea ce inseamna copilaria si in general jocul pentru un copil. De ce spun asta? Pentru ca, majoritatea parintilor au in cap alte probleme cum ar fi cariera, banii, succesul, si le arunca in brate copiilor calculatoare, telefoane mobile, tot felul de jocuri computerizate …..uitand astfel de ceea ce trebuie sa insemne pentru un copil o copilarie adevarata cu jocuri si jucarii, si de atentia pe care trebuie sa le-o acorde acestora pentru a se dezvolta psihic armonios.
    Sper sa ai succes in viitor si sa poti oferi copilului tau copilaria vesela si linistita de care vorbeai in articolul tau!!!

  2. Anca zice:

    O carte utila cu muuulte idei de joaca pentru copii este a Annei Bacus – Jocuri pentru copii de la o zi la sase ani. Jocurile propuse (in special cele pentru bebelusi) sunt interesante, distractive si nu in ultimul rand necostisitoare 🙂
    Spor la joaca!
    anca

  3. ioana zice:

    Intrebai la finalul articolului daca avem idei de jucarii si jocuri pentru cei mici. Cred ca jocurile copilariei raman cam neschimbate de la o generatie la alta insa daca micuta ta este pasionata de aerul curat si ai o ipostaza draguta cu ea intra in concurs pe http://blog.bebebliss.ro/ si castigi multe jucarii pentru Ioana! Tot acolo gasesti si sfaturi iar in curand o sa fie si un articol pentru jocuri interactive. Sa iti traiasca piticul si sa fiti fericiti!

    • babymanager zice:

      Buna Ioana! Ai dreptate cu jocurile copilariei ca raman neschimbate, sper sa mi le amintesc :). In afara de „ratele si vanatorii” in acest moment nu imi aduc aminte prea multe. Aici intervine „inspiratia” voastra. Multumim si pentru sugestii. Sa vedem ce poza gasesc cu Ioana mea 🙂

  4. Anki zice:

    Când copiii sunt mici, cred că tentaţia e foarte mare de-a cumpăra jucării educative, unele mai mult sau mai puţin decât altele, jocuri care, zic producătorii, dezvoltă imaginaţia, creativitatea etc. Având în vedere că am comercializat destul astfel de produse şi cumpărat pentru fiică-mea sau alţi copii pot să spun următoarele (care nu sunt în avantajul meu de business dar cel puţin sunt oneste):

    -ideal este să nu fim vrăjiţi şi să cumpărăm multe jucării. O sticlă cu boabe de fasole colorată în ea face minuni.
    -un copil care petrece cât mai mult timp în natură va avea mai puţin nevoie de jocuri, jucării
    -dacă vom oferi copilului materiale, îşi va pune singur imaginaţia la lucru inventând propriile jocuri sau jucării
    -părinţii nu sunt partenerii ideali de joacă ai copiilor, ci natura, animalele, alţi copii
    -de dorit este să lăsam copilul să iniţieze joaca şi să intrăm în jocurile lor într-un mod natural şi autentic nouă -dacă ei ne cer implicarea în joc

    • babymanager zice:

      Buna Anki! Apreciem sfaturile tale, mai ales ca am vazut ca esti o mamica experimentata :). Eu sunt la inceput si ma ajuta sa aflu si pareri mai avizate. E de tinut minte partea cu parneterii ideali de joaca ai copiilor. Pana acum nu m-am gandit si din perspectiva aceasta. Multumesc mult!
      Ana

      • Anki zice:

        Bună Ana, mulţumesc de răspuns. Sigur că nu toată lumea trebuie să aibă aceleaşi păreri. Fiecare părinte face greşeli, îşi schimbă unele idei pe parcurs, e firesc. Eu una am dat de multe ori în mintea copiilor, cum se spune, asta pentru că am şi lucrat cu ani în urmă într-o grădiniţă.

        Exemplu de joacă „naturală”: fiică-mea voia să se picteze. Foile albe nu mai prezentau interes aşa că am întins o sacoşă mare din plastic pe parchet, adus acuarele şi apă, copilu’ lăsat în chiloţi, s-a distrat pe cinste (şi am repetat de câte ori a cerut). În fine, pentru fiecare vârstă sunt tot felul de găselniţe. De curând am găsit nişte cărţi inspirate pentru picturi cu degetele. Cărui copil nu îi place aşa ceva 🙂

        Vă dorim joacă plăcută în continuare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s