Intarcare

De doua saptamani, nu mai alaptez. Sincer, mi-e un pic dor de acest proces si mi se pare mult mai simplu si comod, decat laptele formula.

E drept ca nu m-am informat foarte bine, cum se poate face intarcarea. Doctorita noastra mi-a spus sa incerc sa o alaptez macar pana la 1 an.  E am ajuns la 11 luni… apoape. Mi-a spus in treacat ca sunt mai multe metode, chiar si cu pastile. Deci, cum e cum intarcarea?

Pot povesti cum a fost la noi! Natural! Am inceput munca si cateva zile a mea dominisoara urla noaptea rau. Am zis ca e de la dinti, sau de la faptul ca nu mai sta cu mine ziua…pana la urma cred ca era de  la foame :).

Noi mancam de la 7-8 luni doar doua mese de lapte( dimineata si seara). Astfel cantitatea de lapte produsa de mine, s-a reglat in tocmai. In ultima luna am inceput sa mananc mai rar si mai prost. Deci de unde lapte?!  Pe fondul stresului reintoarcerii in campul munci, cred ca am inceput sa produc si mai putin. A mea pititca, plangea rau in primele nopti. Am inceput cu un supliment la masa de dimineata dar tot plangea. Apoi m-am verificat si mi-am dat seama ca la cateva picaturi de lapte( nu mai era „jet”) nu are cum sa se sature si pentru seara si i-am dat si seara o sticla de lapte. Si asa practic am oprit suptul la san. A fost o chestie de 3 zile, sanii nu mi s-au umflat, nu am avut dureri, doar ca e mai complicat acum cu fierbe apa, pune masuri de lapte praf, agita bine, pregateste portia urmatoare de lapte pentru dimineata( ca sa nu ma trezesc prea mult din somn la 4-5 dimineata) :). Toata lumea mi-a spus insa ” sa nu o intorc” …ce o insemnand si asta… parca m-as apuca de alaptat dupa ce am vazut ca nu mai am de unde?

Dra Marmotica, nu era atasata de san. Nu il cauta, nu plange daca il vede. Ea papa doar daca o puneam eu la san sau daca il vedea. Se pare ca ma afecteaza mai mult pe mine lipsa procesului, decat pe ea. Prin alaptare ne-am apropiat intr-o perioada in care amandoua eram pe planete diferite si nu stiam ce sa facem. Ne linisteam si ne cream legatura dintre noi. A fost o perioada foarte frumoasa si sentimentul ca poti sa-ti linistesti copilul printr-un singur gest este „priceless”. Sau manuta copilului tau pe san… beautiful!

Cum a fost la voi procesul? Ce sfaturi aveti? Sa le centralizam zic 🙂

Sursa poza

Scrisoare catre fiica mea

Draga mea,

Scriu pentru a nu uita, scriu pentru a citi tu intr-un viitor.

Mama a inceput munca si tu stai acasa si te joci cu buni. Mi-e dor de copilul meu frumos! Mi-e dor de jocul tau langa mine, de cum  te ridici in picioare stai cateva secunde si cazi vesela in fundulet. Ai inceput sa arati spre lucruri pe care le vrei, ai inceput sa razi mai mult, ai invata sa de dai jos de pe canapea… iar eu le vad doar seara cand ajung acasa.

Ma obsedeaza intrebarea, de ce trebuie sa stau departe de tine? Natura ne-a creat sa fim alaturi tot timpul, insa societatea moderna ne desparte.  Nu stiu ce sentimente ai tu cu acesta schimbare. Buni spune ca esti mai vesela cu mine. Sper ca in viitor sa reusim sa scapam , macar partial de scalvia banilor si sa putem petrece impreuna timpul: tu vei creste iar eu voi deveni mai inteleapta( = a imbatrani) :).

Mi-e dor de mirosul tau, mi-e  dor de ochisorii tai zglobi, mi-e dor de  somul nostru de dupa-amiaza. Aseara te jucai cu perna langa mine si eu ma gandeam cat de ireal pare ca esti langa mine si ca de acum va exista o persoana cu care voi avea o relatie intr-adevar speciala si care ma va iubi necondintionat. Ca sa vezi…mie tot nu-mi vine sa cred!

Mami, te iubeste, tati te iubeste, buni te iubeste… toti te iubim!

Back to work

M-am reactivat in campul muncii de o saptamana. Cum a fost? Emotionata, bucuroasa, un pic speriata, trezita din somn, multe sentimente conflictuale :)!

Imi place ceea ce fac si imi era cumva dor de viata agitata a jobului meu. Probabil imi va trece repede acum ca m-am intors :).
„Avanpremiera”  emotionala a fost cu cateva zile inainte, cand am trecut pe la birou sa las cererea pentru reincepere si atunci am avut emotii. Noroc ca am fost cu Dra. Marmotica( fosta Pelican, fosta Balenuta Planorista)! Emotii sa urc cu liftul, sa simt aerul cladirii, sa simt atmosfera biroului. Da, aerului cladirii mele corporatiste…ce sa zic si eu acum…. ce vreti, sunt mai sensibila de cand sunt mama :)!

Ma asteptam sa intru in paine imediat, insa datorita unor situatii interne am fost mai relaxata primele doua zile. Ceea ce a fost perfect pentru mine! Mi-a dat timp sa incep sa ma updatez cu noutatile si sa reusesc sa fac fata noptiilor nedormite. In primele trei zile a mea fetita, care ziua era cumintica, vesela, noaptea se trezea foarte des si plangea rau!  Asa ca mintea mea  nu era foarte odihnita, sa pot face  fata solicitarilor unei muncii active.

Insa, am trecut si peste asta! Nu stiu daca a fost de la dintii( ca tot de ies), de la faptul ca nu mai statea ziua cu mine sau de la suplimentul de lapte praf, dar a trecut. Intre timp am intarcat-o, natural, pentru ca nu mai aveam ce lapte sa-i dau. Povestea cu intarcarea intr-un alt articol :).

Cum e la munca?  Momentan reinvat sa muncesc, sa-mi aduc aminte diverse informatii pe care nu credeam ca le voi uita. Parca sunt asa intr-o amorteala a memoriei, informatia exista insa trebuie sa fac ceva eforturi sa mi-o amintesc. Cand plec de acasa, imi las si sufletul cu Ioana. La munca merge un fel de „zombie” ce daca vede un copil, si-ar dori sa se telepoteze acasa.

In rest ma bucur sa port tocurii din nou 🙂 desi picioarele mele nu mai au antrenament, ma bucur sa pot si vorbii lucruri diferite de subiectele legate de copii si sper sa imi intru in forma ce ma consacrat :), inclusiv marimea 36 la haine!

Oricum,  ar trebui sa multumesc ca am  avut acest an( mamele noastre nu au avut aceasta  posibilitate) si DA ar fi fost frumos sa poti sta cat mai mult cu copilul tau. Insa, asta e viata! Trebuie sa mergem mai departe, alta optiune nu avem!  A fost un an foarte frumos in care am descoperit si redescoperit multe sentimente frumoase. Un fel de concediu cu cel mai tare cadou! Sa vedem ce ne mai asteapta in continuare :)!

Voi reveni cu alte impresii pe aceasta tema!

P.S  Nu va suparati daca nu voi mai reusi sa folosesc diacriticele, insa imi este un pic  dificil in aceasta perioada sa fiu atenta sa schimb setarile si sa ma descurc cu doua tipuri de „tastari”.

Comentarii la surse de informare

Iată că avem şi rezultatele la chestionarul pentru care v-am solicitat sprijinul. Şi după cum am promis comentăm :)! Să începem!

La prima întrebare: „In ceea ce priveste alimentatia copiilor dvs, pe care dintre urmatoarele surse de informare le folositi?” rezultatele au fost : I-pediatru-aproape 77,9% II-Internet-65,5% III-cărţi de specialitate-58,4%, IV-comunităţi online-55,8%, V-alte mămici-40,7%. Foarte apropiate procentele pentru cărţi de specialitate şi bloguri :)! Ce părere aveţi aici?

La a doua întrebare: „ordonarea surselor de informaţie în funcţie de credibilitate”, rezultatele au fost:

Optiuni Medie rating Clasament
a. Internet 5.90 IV
b. Alte mamici 5.47 V
c. Pediatrul 7.01 II
d. Reviste 4.28 VIII
e. Mama mea 5.44 VI
f. Comunitati online // bloguri 6.67 III
g. Prieteni, rude, vecini 4.42 VII
h. Carti de specialitate 7.59 I
i. TV 4.19 IX
j. Radio 4.02 X

La a treia întrebare: „în ceea ce priveşte alimentaţia copilului care sunt cele mai cautate informaţii”, rezultatele au fost:

a.       Informatii legate de alimentele recomandate pentru procesul de diversificare-15%
b.      Informatii legate de vitaminele si mineralele necesare cresterii-23%
c.       Informatii legate de beneficiile produselor lactate in cresterea copiilor-3,5%
d.      Informatii legate de continutul de zahar din alimente-3,5%
e.      Informatii legate de naturalitatea ingredientelor din compozitia alimentelor-54,9%
f.        Alte informatii. Mentionati care…

Deci naturalitatea ingredientelor este cel mai căutat lucrur, la diferenţă mare făţă de restul infomaţiilor.

La întrebarea a patra: „Pe o scala de la 1 la 5, unde 1 inseamna „intr-o masura foarte mica” si 5 inseamna „intr-o masura foarte mare”, in ce masura aplicati informatiile primite de pe internet si din comunitatile online/bloguri?”, rezultatele au fost: :
1 – intr-o masura foarte mica-6,2%

2 – intr-o mica masura-18,6%

3 – nici nici -25,7%

4 – intr-o mare masura-43,4%

5 –intr-o masura-6,2%

Interesant nu?

Am să vă rog să mă lasaţi să-mi spun şi părerea personală, pentru că acest subiect este foarte important pentru mine :).

M-am bucurat să aflu ca pentru alimentaţia copiilor folosim ca sursă de informare principală: pediatru( şi la distanţă considerabilă de următoarele favorite). Eh, bravo! 🙂 La ce nebunii am citit despre diversificare în 2.0, am crezut ca va rezulta ca avem încredere în cu totul altceva. Poate ar fi fost utilă şi întrebarea: în ce procent urmaţi sfaturile?! Urmează ca preferinţe în ordine descrescătoare: internetul, cărţi de specialitate, urmate îndeaproape de comunităţile online/bloguri. Deduc de aici că suntem un pic comode şi preferăm internetul, decât o carte. Acţiunea e tot de citit, dar e mai facilă şi scurtă pe internet. Eu zic că dacă avem răbdare să căutăm pe internet şi să citim, ce ne împiedică să facem la fel şi cu o carte?! Dar pentru mine mai important ar fi cum sortăm informţia pe internet? La cărţi poţi avea un autor credibil! Mi-am exprimat opinia, aşa că să trecem mai departe!
Pentru noi cea mai credibilă informaţie vine de la cărţile de specialitate, urmate perdiatru şi bloguri. Avem teorie înseamnă, însă în practică se pare că aplicăm mai mult  informaţiile din alte surse. Oricum, pentru mine este îmbucurător, să descoper că oferim credibiltate pediatrului şi cărţilor de specialitate.

Căutăm cel mai mult în procesul de diversificare, informaţii despre naturalitatea ingredientelor. E foarte bine! Însă dacă o căutam mai mult pe internet,  la surse subiective, nu ştiu dacă ne ajută….poate doar cu conştiinţa noastră :)! Apoi ca şi procent, cautăm  informaţii depsre vitamine şi minerale necesare.  Hai că nu e chiar aşa de grav cum credeam :)!

Mă bucură încrederea oferită autorilor online, însă sper ca acele  persoane să ştie să filtreze informaţia, că astfel vom avea adulţi cu cel puţin, probleme digestive.

Le mulţumesc tuturor celor care au găsit 5 minute să răspundă la acest chestionar şi lui Danonino-brâzică natur, că mi-au propus subiecte atât de importante pentru dezvoltarea celor mici şi atât de aproape de „piticii” mei :)… din cap.

Opinii?