Back to work

M-am reactivat in campul muncii de o saptamana. Cum a fost? Emotionata, bucuroasa, un pic speriata, trezita din somn, multe sentimente conflictuale :)!

Imi place ceea ce fac si imi era cumva dor de viata agitata a jobului meu. Probabil imi va trece repede acum ca m-am intors :).
„Avanpremiera”  emotionala a fost cu cateva zile inainte, cand am trecut pe la birou sa las cererea pentru reincepere si atunci am avut emotii. Noroc ca am fost cu Dra. Marmotica( fosta Pelican, fosta Balenuta Planorista)! Emotii sa urc cu liftul, sa simt aerul cladirii, sa simt atmosfera biroului. Da, aerului cladirii mele corporatiste…ce sa zic si eu acum…. ce vreti, sunt mai sensibila de cand sunt mama :)!

Ma asteptam sa intru in paine imediat, insa datorita unor situatii interne am fost mai relaxata primele doua zile. Ceea ce a fost perfect pentru mine! Mi-a dat timp sa incep sa ma updatez cu noutatile si sa reusesc sa fac fata noptiilor nedormite. In primele trei zile a mea fetita, care ziua era cumintica, vesela, noaptea se trezea foarte des si plangea rau!  Asa ca mintea mea  nu era foarte odihnita, sa pot face  fata solicitarilor unei muncii active.

Insa, am trecut si peste asta! Nu stiu daca a fost de la dintii( ca tot de ies), de la faptul ca nu mai statea ziua cu mine sau de la suplimentul de lapte praf, dar a trecut. Intre timp am intarcat-o, natural, pentru ca nu mai aveam ce lapte sa-i dau. Povestea cu intarcarea intr-un alt articol :).

Cum e la munca?  Momentan reinvat sa muncesc, sa-mi aduc aminte diverse informatii pe care nu credeam ca le voi uita. Parca sunt asa intr-o amorteala a memoriei, informatia exista insa trebuie sa fac ceva eforturi sa mi-o amintesc. Cand plec de acasa, imi las si sufletul cu Ioana. La munca merge un fel de „zombie” ce daca vede un copil, si-ar dori sa se telepoteze acasa.

In rest ma bucur sa port tocurii din nou 🙂 desi picioarele mele nu mai au antrenament, ma bucur sa pot si vorbii lucruri diferite de subiectele legate de copii si sper sa imi intru in forma ce ma consacrat :), inclusiv marimea 36 la haine!

Oricum,  ar trebui sa multumesc ca am  avut acest an( mamele noastre nu au avut aceasta  posibilitate) si DA ar fi fost frumos sa poti sta cat mai mult cu copilul tau. Insa, asta e viata! Trebuie sa mergem mai departe, alta optiune nu avem!  A fost un an foarte frumos in care am descoperit si redescoperit multe sentimente frumoase. Un fel de concediu cu cel mai tare cadou! Sa vedem ce ne mai asteapta in continuare :)!

Voi reveni cu alte impresii pe aceasta tema!

P.S  Nu va suparati daca nu voi mai reusi sa folosesc diacriticele, insa imi este un pic  dificil in aceasta perioada sa fiu atenta sa schimb setarile si sa ma descurc cu doua tipuri de „tastari”.

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Back to work&8221;

  1. Ramona zice:

    Bafta in campul muncii! Sunt sigura ca o sa faci fata tuturor provocarilor si ca incet incet totul o sa revina la normal, asa cum a fost odata!! ( Nu se stie daca o sa revina si marimea 36 🙂 – la mine n-a revenit, desi au trecut 3 ani. 🙂 )
    Spor in toate!

  2. vienela zice:

    Cand am inceput serviciul, dupa ce a mai crescut copilul, eram tot timpul intr-o lupta. Ma simteam usurata ca revin la viata normala, iar pe de alta parte aveam senzatia ca il abandonez, ca stau prea mult timp departe de el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s