Teatrul Ion Creangă îşi sărbătoreşte tinerii spectatori – 1 IUNIE

Dragilor,

 

Ceva sanatos de 1 iunie 🙂

Program_1_Iunie_Teatrul_Ion_Creanga

„Cu ocazia zilei de 1 iunie, Teatrul Ion Creangă le oferă în dar copiilor mici şi mari un program special de spectacole și spectacole-interactive, ateliere de jocuri teatrale sau lecturi interactive. Astfel, duminică, de Ziua Internaţională a Copiilor, Teatrul își întâmpină publicul și în spații mai puțin convenționale, în parcuri, în magazine, în muzee și biblioteci, pentru a celebra împreună vârsta copilăriei, cu exuberanța și candoarea poveștilor și jocurilor sale.

Sala Rapsodia – ora 11.00

Spectacolul „Sămânţa vrăjită”*;

Parcul „Alexandru Ioan Cuza” – orele 11.00 & 18.00

Spectacolul „Lumea lui Paparin”*;

Hipermarket Cora Pantelimon – ora 11.00

Spectacolul-interactiv „Aventuri în grădina de legume”, cu Voicu Hetel

Protagoniștii, mici animăluțe construite din fructe și legume, trec prin tot soiul de aventuri hazlii, pe care copiii le vor afla în timp ce ronțăie o gustare sănătoasă. La finalul spectacolului, aceștia sunt invitați să își realizeze propriile personaje de poveste, din aceleași materiale… delicios de neconvenționale. Spectacol adecvat pentru categoria de vârstă 3 – 6 ani. Intrarea este liberă.

Biblioteca Naţională a României (Atrium) – ora 13.00

Atelierul pentru copii „Împreună facem o poveste”

Coordonator: Mihai Verbițchi

O inițiere în lumea seducătoare a poveștilor, atelierul se bazează pe o serie de tehnici și exerciții teatrale menite să provoace imaginația. Astfel, pe parcursul unei ore, copiii au posibilitatea de a crea ei înșiși personaje, de a născoci aventuri fantastice sau de a schimba finalurile poveștilor preferate. Atelierul se adresează copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 și 8 ani. Intrarea este liberă.

Parcul Cişmigiu – ora 16.00

Spectacolul-interactiv „Pălăria cu poveşti”;

Organizat în parteneriat cu ArCuB, spectacolul aduce laolaltă unele dintre cele mai cunoscute povești ale copilăriei, amestecate într-o pălărie magică. Cu ajutorul și implicarea spectatorilor, cei opt actori-amfitrioni (Anca Zamfirescu, Claudia Revnic, Liliana Donici, Ionuț Ciocia, Cristian Boeriu, GabrielCoveşeanu, Cristian Creţu şi Eduard Petru Jighirgiu) vor aranja și potrivi fragmentele pentru a creiona propriile lor povești. Intrarea este liberă.”

Muzeul Național al Ţăranului Român (Sala Acvariu) – ora 16.00

Lectură interactivă de povești cu Alexandrina Halic

Eveniment organizat cu sprijinul Librăriilor Humanitas

„Frumoasa şi bestia”, „Alice în ţara minunilor” şi „Aladin” îi vor purta pe micii spectatori (3-6 ani), aşezaţ confortabil pe covoarele lor zburătoare sau împinși de iepuraşi albi pe aripi de visare, către castele fermecate, cu sfeşnice, candelabre şi ceainice vorbitoare, într-o aventură al cărei ghid buclucaş va fi

propria lor imaginaţie. Intrarea este liberă.

Pentru informaţii suplimentare despre programul Teatrului Ion Creangă vă invităm să accesaţi site-ul

www.teatrulioncreanga.ro.

*Biletele pentru spectacolele susținute la Sala Rapsodia și în Teatrul-cort din Parcul „Alexandru Ioan

Cuza” (fostul I.O.R), sunt disponibile în locație, dar și online, pe site-ul www.eventim.ro, și în rețeaua

magazinelor partenere: Germanos, Domo, Vodafone, Orange, Librăriile Humanitas și Cărturești.”

Zurli in acest weekend: Cei trei purcelusi

CEI TREI PURCELUȘI

„Sâmbătă 10 mai și Duminică 11 mai de la 10.30 şi de la 12.00 la PUZZLE CAFE (Calea Victoriei, nr. 155, bloc D1, Tronson 6, parter) Teatrul Zurli așteaptă toți părinții și copiii dornici de distracție la o versiune Zurli a poveștii clasice Cei trei purceluși. Adaptarea poveștii este frumoasă și plină de învățăminte pentru cei mici.

Cei trei frăţiori trăiesc în mijlocul pădurii, alături de mama lor. Cel mare e serios şi preocupat de construirea unei case, cel mijlociu vrea doar să se joace cu mingea, iar cel mic e cântăreţului grupului. Chiar dacă mama lor i-a avertizat despre pericolele care îi pândesc în pădure, ei nu se astâmpără si ajung să trăiască aventura vieţii lor. Ca deobicei, totul se transformă într-o lecție prețioasă: nu trebuie niciodată subapreciat un pericol. E bine să-ţi termini mai întâi treaba şi pe urmă să te joci. Costumele sunt vesele, muzica şi coregrafia antrenante, spectacolul e interactiv și plin

La spectacolele Zurli, copiii sunt cei care îşi aduc părinţii la teatru, cei mici dansează înainte de reprezentaţie şi cei mari îi aplaudă din tot sufletul. La final toată lumea primeşte

Pretul unui bilet este de 10 lei pentru copii si 15 lei pentru adulti, iar pentru accesul în sală este nevoie de rezervare prealabilă la numărul de telefon 0752.251.180/0728. 295. 872 sau adresa de e-mail contact@zurli.ro.

Echipa ZURLI vă aşteaptă cu drag!”

Cei_trei_purcelusi[1]

Curaj pentru non parinti

Dupa cum spunea o colega de munca oamenii se impart in doua categori: cei ce au copii si cei ce nu au copii. De multe ori cele doua categorii nu se inteleg intre ele din simplu motiv ca parinti nu-si mai aduc aminte de cum erau inainte si cei fara copii nu pot intelege ce nu cunosc.

Oameni non parinti,  e drept ca dupa ce avem in viata noastra o responsabilitate reala( copilul) ni se schimba prioritatile. E drept ca timpul nostru liber este indreptat spre activitati ce par plictisitoare. Va pot spune insa ca desi nu este usor sa ai o responsabilitate, desi vor exista momente de epuizare, desi uneori gresesti…exista momente de fericire pura mai dese! Cu cat ai timp mai putin, cu cat te ingrijorezi mai mult, cu atat simti in toti porii momentele de fericire, relaxare, bucurie, mandrie pe care ti le ofera un copil.  Te maturizezi cu adevarat cand realizezi ca ai o responsabilitate reala, a carei viata poate fi afectata de orice greseala a ta.

Va pot spune ca folclorul  negativ este exagerat! Nu ti se termina viata daca ai copii, poti sa iti faci timp si pentru tine,  poti calatori,  poti face tot ce vrei doar ca trebuie sa constientizezi ca nu mai ai acelasi timp liber, ca trebui sa-ti adaptezi iesirile in functie de copil, ca e normal copilul sa fie pe primul loc. Nu e usor, nici  foarte greu insa este foarte frumos! Foarte greu era sa-ti cresti copilul pe camp, sa muncesti pamantul cu copilul in brate sub soare, sa nu ai ce sa-i dai de mancare si sa nu ai toate beneficiile invetiilor moderne.

 Sunt momente ce iti umplu sufletul de caldura, fericire, ce alunga orice lucru negativ din viata ta. Nu ai cum sa inlocuiesti astfel de momente, nu exista inlocuitor la copil!

Oamenii parinti, e drept ca suntem mai maturi, mai responsabili acum insa nu trebuie sa uitam ca cealalta categorie nu poate empatiza cu noi pentru ca  nu cunoaste in detaliu ce presupune sa cresti un copil si de aici nu poate intelege orice reactie/decizie de-a noastra.  Oricat de greu este trebui sa ne straduim sa nu exageram acesta greutate pentru ca noi punem cea  mai mare presiune pe noi.  Desi poate nu pare, de la noi porneste totul! Cum vrem sa ne crestem copiii: sa se planga sau sa actioneze?!

Am ajuns in societatea noastra, sa  se considere ca ai curaj sa faci un copil si consideram ca este foarte greu sa cresti un copil( cel putin eu asa am observat). De unde s-a ajuns la aceste „axiome”?

S-a ajuns la aceste „axiome” pentru ca parintii sunt oameni, oamenii sunt diferiti si reactioneaza diferit la  greutati/resposabilitati. Credeti-ma ca se exagereaza si nimeni nu-ti povesteste exagerat partile bune.  Nu ai curaj daca decizi sa ai un copil. Esti doar un adult ce vrea si poate sa se definitiveze, sa se maturizeze( vorbesc de alegeririle constiente de a avea un copil). In timp se dovedeste ca din frica, protectie, paranoie esti mai putin curajos/a ca inainte.

 Cateva ganduri pentru voi 🙂

_MG_7724

 

 

O branula, 1Mai si o discriminare

Daca anul acesta in jurul Pastelui Dra Cantareata, era bolnava racita cu o forma usoara de otita, de 1MAI, am fost spitalizate cu o forma usoara de raceala dar grava de otita. Ne curgea usor nasucul si de duminica trecuta seara am inceput cu febra si durere de ureche.

Prima noastra durere de ureche. Luni la contro( febra 40), lucrurile nu erau foarte dragute asa ca doamna pediatru ne-a prescris antibitotic. Miercuri cand am revenit la control,cu febra sub control dar cu dureri de ureche persistente, urechea se prezenta foarte urat. Inflamare timpanului era puternica si avea si secretie inauntru. Ni s-a recomandat un tratament antibiotic injectabil din 6 in 6 ore si zilnic control ORL, existand riscul ca infectia sa se sparga necontrolat si de aici alte complicatii pe care nu ni le dorim(infectii mai extinse, actiune asupra auzului permanenta etc). Am decis ca cea mai buna varianta este sa ramanem internate( eu cu Dra Vorbareata) in spital sis a ne ajute cei de aici cu tratamentul.

Am uitat sa va spun spitalul :)- Spitalul de copii “Grigore Alexandrescu”, Bucuresti. Eu nu am mai fost internata de la nastere( acum 3 ani) dar eram mai speriata acum fiind in spital pentru prima oara cu copilul meu bolnav. Atat eu cat si familia mea ne-am intalnit pentru prima data cu o forma de otita asa de rea.

Dra Cantareata a avut parte de prima branula, primul planset( ma rog urlat) la doctor, primele sperieturi. Iar eu de primul 1 Mai in spital. Multumesc ca exista branula si la noi in Romania sa nu chinui copilul cu injectii cu antibiotic cum am fost noi invatati.

branula

Conditiile de spitalizare: decente. Am avut noroc, probabil si datorita otitei sa stam intr-o rezerva. Din cate am observat saloanele sunt de 2-4 paturi cu televizor in salon. Ca sa vedeti ca totul tine de atitudine :), nu ma plang ca nu mi-a mers TV, pentru ca inteleg cu ce lipsa de fonduri sit imp se confrunta. Pentru mine a contat ca am fost tratate ok si ne-am putut odhni.

Personal: 90% dragut (fara stimulente). Stiu ca poate nu va vine se credeti dar lumea s-a purtat frumos cu noi si dupa 4 zile de spitalizare si observatii la se intampla prin jur, oamenii chiar muncesc si uneori si eu sunt nervoasa la munca. Eu i-am lasat sa-si faca treaba fara sa ma cred mai cunoscatoare decat ei in ale medicinei. Incerc sa ascult de sfaturile personalului doar din simplu motiv ca nu am experienta si nu am trecut prin astfel de momente pana acum. Am vazut ca le mai certau medici pe mamici dar cred ca aveau dreptate: nu au respectat indicatiile si starea copilului se agravase.

Nu sunt anti sau pro antibiotic, il accept cand stiu si instictul imi confirma ca poate fi mai rau. Nu risc! Am destula experienta in familie cu boli grave ca sa stiu ca zvonurile, articolele pe internet, teorile  conspiratiei, moda sociala, regia unor firme cocurente nu trebuie sa-mi dicteze deciziile in familie.

Drei Cantareata, a doua zi de spitalizare I s-a facut timpanotomie( sper ca nu gresesc-spargere controlata a infectiei, existand un risc prea mare), tratament prin branula controlat de un dispozitiv, regim alimentar( am avut si scaune noi). Toate doamnele au fost dragute si rabdatoare cu ea, chiar daca fiind speriata urla la orice doamna straina chiar daca era infirmiera. Si nu cred ca s-au comportat asa doar pentru ca e ea foarte draguta :)…iar mami nu a dat stimulente.

Ne-am confruntat insa cu o discriminare. Ioanei fiindu-i rau, dormea pe burtica mea, eu insarcinata 5 luni. Dupa 2 zile cu griji, presiune pe burta, rau fizic am cedat si le-am rugat pe doamne daca poate sta sotul meu ca insotitor. Sistemul sanitar romanesc nu este preagatit si pentru insotitori tati( nu pot sta in acelasi salon cu femeile). Insa e un drept al parinteluii, nu?

Ce nervi pe sotul meu care nu intelegea exact de ce nu poate sa-si ajute copilul, sotia si bebe?! El se intelege cu Dra Vorbareata, stie sa aiba grija de ea, se joaca cu ea mai frumos ca mine si e implicat intot ce se intampla cu ea( sunt foarte norocoasa :)). Avand rezeva ne-am gandit ce probleme ar fi, in afara de faptul ca probabil nu au astfel de solicitari?! In acest moment nu exista un personaj din familie de sex feminism ce sa indeplineasca conditiile de disponibilitate in Bucuresti, intelegere cu copilul, cunoastere copil. Dupa discutii interne au acceptat cererea noastra, cu conditia ca daca ma simt mai bine sa incerc sa vin doua zi dimineata. Daca nu eram insarcinata si nu ar fi vazut ca mi-a fost rau, nu cred ca acceptau. Rezerva nu era un atu, pentru ca puteau sa ma mute in alt salon in functie de urgente. Daca nu eram insarcinata…

Acum va scriu din spital si sper sa putem fi externate maine. Starea Ioanei este mai buna, medicul ORL a confirmat ca arata bine urechea, mananca, e vesela, danseaza, insa nu prea mai are stare si sincer nici eu. De la stari de grija si temeri specifice mamelor, am trecut la stari de neliniste, rau fizic si psihic, apoi la stari de bine. Au fost 4 zile lungi si sper sa se termine. Ne simtim mai bine amandoua si faptul ca o vad pe  ea in forma, razand imi reda starea de bine instantaneu. Am invatat sa ma gandesc si la al doilea copil  si sa i-au in calcul o bona. Cautam bona la tara :)! Nu vrem sa mai riscam cel putin nu in urmatoare luni vreo imbolnavire.

Toate momentele acestea trec foarte repede pe langa tine, sper sa fi invatat ceva din ele. Pentru mine sunt experiente noi ce imi dovedesc fragilitatea omului, a vietii, ce fac sa paleasca orice grija sociala.

Multumesc lui Dumnezeu ca nu a fost ceva mai grav, ca am gasit oameni competenti, ca am gasit solutii la probleme! Multumesc personalului spitalului Grigore Alexandrescu, dnei peditaru Iolanda Vivisenco pentru profesionalism si daruire. Subliniez ca totul in tara aceasta tine de calitatea ta ca om si a celor din jur. Omul sfinteste locul!

Sa ne reauzim sanatoase si voioase!

P.S Datorita sotului am ascultat albumul lui CRBL. Asculati  melodia „ Romania nu-i jucaria ta” – de actualitate

Aş vrea acum să schimb ceva / E ţara mea, sunt mândru de ea şi / N-aş putea niciodată vota / Că România mea e jucaria ta”

Spectacol Zurli ” Am o casuta mica”

Duminica trecuta pe langa ca a fost ultima zi cand am iesit din casa pana acum, am fost la spectacolul Zurli si lansarea CD-lui „Am o casuta mica”.  Spectacolul s-a jucat la Palatul Copiilor cu casa inchisa. Va inchipuiti cati fani erau in sala!

Dra Cantareata astepta de o saptamana sa o vada pe Zana Buna!  Spectacolul a fost dragut si am vazut-o pe Ioana interactionand mai mult ca data trecuta, adica canta mai mult si dansa.

spectacol 3 (1)

spectacol 4

Oamenii Zurli fac o treaba foarte buna si pot spune ca merita sa-i „fugaresti” pe la spectacolele lor. E chiar placut si pentru adulti.  Va recomand cu caldura orice eveniment marca Zurli.

Ca si cancan, la acest spectacol am stat in fata unor castigatori la un concurs organizat de Zurli. Normal ca le auzeam conversatiile :)! Se pare ca nu stiu ce se intalmplase,  pe pagina de FB a concursului si doua doamne comentau in stitlul romanesc rautacios cu copiii langa dansele.  Eu cred ca organizatorii fac tot ce pot si oamenii Zurli pun suflet in ceea ce fac. Nu ai cum sa multumesti pe toata lumea si cine nu munceste nu greseste :). Ma gandeam ca macar langa copii sa incercam sa fim mai pozitivi si sa invete ei sa perceapa lumea mai optimism daca noi ca adulti nu mai  putem. M-a deranjat atitudinea, nu altceva! Doamnele erau costiente ca copii erau faci Zurli, insa nu cred ca erau constiente ca o atitudine negativa se percepe foarte usor chiar daca nu inteleg ce vorbesc.

Dupa specatacol Zurli „a organizat cel mai mare flashmob de copii si parinti din Romania. Nici măcar ploaia nu a reușit sa strice distracția generală creată de prietenii din Gașca Zurli. Imaginile de la eveniment  vor fi incluse în videoclipul cântecului Am o căsuță mică”.

flashmob 2

flashmob 3

flashmob 4

Am achiztionat CD-ul din parc si este o investitie buna, mai ales ca nu am fi trecut fara muzica lor de zilele de spitalizare( povestim in urmatorul articol).

Le multumesc organizatorilor si Ioanei Marinescu, care ca de obicei au fost foarte draguti si calzi.