Educatia si Pro Education


 

 La invitatia Mamicii Urbane am participat saptamana acesta la un  brunch pro educatie la libraria Humanitas Cismigiu. Evenimentul a fost organizat de Pro Education Academy– Gabriela Maalouf, Elena Platon- manager restaurant Beautyfood, Elena Corun-presedinta asociatiei WAHM.

 

Brunch_pro_educatie_cu_Gabriela_Maalouf_2

 Brunch_pro_educatie_cu_Gabriela_Maalouf_4

 

 

Pentru acest eveniment am pareri amestecate: calde si reci :). Pe de-o parte ma asteptam sa vorbim mai mult despre educatie,  importanta ei in familie, educatia in toate formele ei la parinti… oricum mai mult despre educatie.

Practic a fost un eveniment intr-o atmosfera calda cu oameni draguti, in care mai mult s-a pus accent pe cum poti sa-ti schimbi viata din punct de vedere proferional si sa-ti urmezi pasiunile sau dorintele.  Buna si discutia aceasta :). Elena Platon ne-a prezentat „cazul” ei- trecerea de la un job intr-o corporatie la conducerea propiului restaurant. Cuvantul cheie in cazul ei fiind  curajul.

Elena Corun impreuna cu Vladut ne-a povestit un pic despre proiectul Work at Home Mom. E un proiect ce ia amploare in Romania, ce sprijina cum poate mamele ce vor sau au nevoie sa lucreze de acasa.

Dupa intoarcerea la munca, dupa nasterea Dra Cantareata si petrecerea unui timp impreuna, am simtit nevoie sa stau mai mult cu ea decat o faceam.  Recunosc ca uneori ma gandesc cum ar  fi sa stau acasa cu copilul toata ziua, stiu ca va veni o varsta in care va avea mai multa nevoie de mine. Pe de alta parte  imi place ceea ce fac la munca, nu am prea multe hobby-uri si dupa o perioada m-as plictisi un pic, simtind nevoia sa fiu si altceva decat mama.

Daca stau si ma gandesc, copilul are nevoie de un parinte fericit, cu putine frustrari iar eu nu sunt tipul sa stau toata ziua acasa. Banuiesc ca putem gasi o varianta de mijloc, insa aspectul financiar la o astfel de schimbare pentru mine este un factor important.  Am intrebat cum se simte nivelul de trai dupa ce te hotarasti sa muncesti de acasa la  o activitate diferita de  ce faceai pana atunci. Mi s-a raspuns ca multe mamici mai intai incearca in paralel cu jobul si apoi se hotarasc sau pur si simplu te adaptezi la cheltuieli mai putine.

Iata cum vad eu lucrurile in acest moment:

– mi-as dori sa pot gasi o varianta de antrepenoriat ce sa-mi asigure un minim de nivel de trai, insa sunt costienta ca ceva cu riscuri mici e cam greu de gasit, de aceea tot cautam

-un job la o corporatie te alinta un pic  si ai niste asteptari peste medie

– sunt o persoana activa, o mama ce isi doreste sa fie si altceva decat parinte

-cred cu tarie ca dau stau in fundul copilului il voi invata mult prea dependent de mine si ii voi crea o perceptie de bula, iar pe viitor  el se va dezolvata in consecinta.  Copiii mei trebuie sa invete ca parintii muncesc, ca  nu tot timpul putem fii langa ei, ca trebuie sa se adapteze si sa invete sa fie indivizi si sa aiba responsabilitate. Responsabilitatea  este dupa cum am invatat la acest eveniment si ni se pare foarte tare: abilitatea de a raspunde la diverse situatii.

Tatal meu ar comenta  cu sigurata la cele de mai sus :).  Eu am crescut cu bunicii pana la 9 ani, iar mama a renuntat in acel moment la serviciu  pentru a  ne craste pe mine si sora mea, tata fiind mai mult plecat. A fost o solutie. Nu este singura solutie si cu singuranta pot gasi si eu una adaptata familiei si personalitatii mele. Am  povestit aici  despre „sacrificiul” mamei mele, caruia  ii multumesc.

 Tatal meu mi-a transmis anumite principii( majoritatea sanatoase) din educatia mea si ce m-au format ca adult  cum spune el: prin „educatie fax”.  Primeam prin fax diverse scrisori de la el care cred ca au avut un impact puternic asupra noastra de regasesc in noi multe din sfaturile lui. A  incercat sa suplineasca cumva timpul petrecut departe de familie si  a gasit o cale  de comunicare. In familii asemanatoare cu a noastra( si stiu cateva), s-a vazut lipsa din educatie a tatalui doar pentru simplu motiv ca acel parinte nu a facut eforturi sa gaseasca o solutie de comunicare.  Deci pana la urma se rezuma: tot la cata voita ai pentru a gasi o solutie :)- asta cu vointa tot de la tata o am. Multumesc tata :)!

E drept ca mi-a luat ceva timp sa pot intelege toate aceste lucruri si sa le aduc in constient, cam vreo 30 de ani 🙂 si un copil!

Tot in acest eveniment am fost indrumati sa citim cat mai mult si sa facem cursuri de parenting sau dezvoltare personala. In cadrul Pro Education Academy exista astfel de cursuri.

Recomand citirea cartilor, eventual 1-2 cursuri insa nu exagerati.  Nu stati prea mult prin cursuri si mai putin timp cu copiii vostri.  Pana la urma parenting-ul are cateva principii de baza pe  care voi le alegeti si voi trebuie sa le adaptati familiei voastre. Parintii exista de la Adam si  Eva, cred ca mai trebuie sa lasati si natura, instinctul vostru sa va indrume. Nu fiti rigizi in acesta privinta,  nu toti reactionam dupa tipare/sondaje la o anumita regula.

In concluzie, infomati-va dar luati o decizie cu capul vostru! Educati-va si aveti grija sa va educati copii in toate aspectele vietii!

 

 

Sa aveti un weekend minunat!

 P.S  Ati citit parerea mea, ce poate fi diferita de a voastra sau a altora.

Alte pareri: Olandezul zburator, Meseriadeparinte, Tusibebe, Mamicaurbana

 

 

 

 

 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Educatia si Pro Education&8221;

  1. Cristina zice:

    Depinde de fiecare persoana si de prioritatea fiecaruia. Nu este adevarat ca „cred cu tarie ca dau stau in fundul copilului il voi invata mult prea dependent de mine si ii voi crea o perceptie de bula, iar pe viitor el se va dezolvata in consecinta.” Eu mi-am crescut copiii acasa si sint foarte bine integrati in societate.

    • babymanager zice:

      Multumesc Cristina pentru parere! Articolul meu este tot o parerea sub influenta educatiei mele probabil :). Cand am spus „bula” nu ma refeream la integrare si sociabilitate ci la unele trasaturi de caracter. E posibil sa nu fie cazul la voi, e doar o perceptie a mea pe media familiilor intalnite pana acum.

  2. Ella zice:

    Cred ca asta e marea dilema a noastra, generatia actuala de parinti. Noi am crescut cu cheia de gat, cu parinti care nu intotdeauna isi faceau timp de noi. Nu pentru ca nu voiau, ci pentru ca ei asa au fost educati. Sunt sigura ca exista exceptii, insa in majoritatea cazurilor prietenilor mei, al meu inclusiv, am crescut cu replici de genul „asta e chestie de oameni mari, problema de oameni mari, nu e treaba ta, o sa vezi cand vei fi mare” etc. Parintii jucau o canasta cu alti parinti, nu ieseau sa joace „tarile” cu noi. Ce-i drept, noi nu ne jucam pe calculator, ci socializam intre noi.

    Astazi sunt insa alte teorii „parintesti”, noi suntem foarte dornici sa desfasuram activitati cu ei si foarte atenti sa nu ajunga dependenti de calculator, tablete etc.

    Trebuie sa jonglam cu programul de corporatie, cu schimbarile de joburi, cu tehnologia la care au nevoie de acces, cu programul lor de gradi, cu rate, cu dorinta de a petrece timp impreuna, cu nevoia de a mai respira fara a-i trata cu „esti mic si nu stii” si, mai ales, cu dorinta de a fi, in acelasi timp, parinte, dar si prieten pentru copil.

    Pe mine ma ingrozeste ideea combinatiei scoala + afterschool toata copilaria lui David. Cam asta e viitorul, daca voi continua sa lucrez la privat cu program 9 – 18.

    Personal, desi sunt doua carti de parenting la care eu si sotul citim acum, nu cred ca poti invata sa jonglezi din carti, ci singuri ne gasim solutia. Ca e antreprenoriat, proiecte freelance, program part time … fiecare decide care e solutia potrivita.

    Dar da, cred ca una dintre cele mai mari dileme ale parintilor, mamelor in special poate, este cum sa fii mama, femeie, profesionista, cum sa ai si o cariera si timp liber, sa faci ce iti place, sa petreci timp cu cel mic, dar sa iti permiti sa ii oferi mai multe. Hai ca m-am lungit, de fapt voiam sa spun ca inteleg ce spui tu 🙂

    • babymanager zice:

      Multumesc Ella pentru parere si timpul acordat sa scrii acest comentariu :). Sincer eu inca „gandesc” un pic la varsta 3-4 ani. Imi aman gandurile pentru cand o incepe scoala primara cum voi jongla si ce solutie sa gasesc…Te inteleg cu groaza, eu momentan o aman :).
      Pana la urma cred ca se rezuma la timp de calitate petrecut impreuna si iubire transmisa.
      Sa ai un weekend frumos!

  3. Blogu' mamei începătoare zice:

    Tata nu a fost lângă noi, mama a muncit ca bezmetica. Cu toate astea, eu am fost îmtr-o bulă muuuult timp. Adică până m-am mutat. Mama a mers pe premiza lasă că fac eu acum, tu vei face desstul la casa ta. Rezultatul? Mi-a fost greu să mă descurc singură, să fac lucruri pe care le făcea mama.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s