Inceput de poveste nr 2

Iata-ne si la inceput de poveste nr 2=bebe numarul 2. Eram pe ultima 100 de metri inainte de termen. Sarcina aceasta desi asemanatoare cu prima sarcina, s-a dovedit a fi si un pic mai diferita pentru mine :).. Vineri am avut o zi foarte placuta, cu diverse activitati, urma sa vina o ultima saptamana in care trebuia sa finalizez ultimile amanunte cu privire la organizarea in casa( eu nu ma simt bine daca nu controlez tot :)). Am luat-o pe dra Titirez de la gradinita, cateva cumparaturi si acasa sa ne odihnim. In timpul noptii am avut cateva contractii, am luat 2-3 no spa, poate se potolesc. In somn spre 5 dimineata realizez ca nu m-au lasat si ca contractiile sunt la intervale mai scurte de timp. Ma trezesc, imi trezesc familia buimaca si le spun ca vreau la spital. Am simtit pentru prima data in viata mea contractii puternice si mai dese( la prima sarcina nu am avut nici o contractie). Durerea seamana cu o durere menstrauala puternica si se repeta la intervale de timp. O simti in zona pelviana. Pe drum, am realizat ca voi naste, a realizat si Sportivul familiei ca voi naste si ne amuzam si ne intrebam: deci cum o cheama?! Daca la Ioana i-am pus ambele nume de fata preferate, acum desi aveam o idee nu prea discutasem exact… Am ajuns la spitalul Sanador pe la 06 dimineata, dilatata 3 cm, doctorita de garda se consulta cu doctorita mea si decid ca trebuie sa nasc. Am  uitat sa va spun: doctorita mea era in concediu in afara tarii, eu eram programata la cezariana peste o saptamana :). Si  deci iata-ma pe masa de operatie, pentru a incepe o noua poveste. La ce puteam eu sa ma gandesc? la cate lucruri mai trebuia sa fac si nu erau puse in ordine, dar acesta sarcina a fost o surpriza si nu prea m-a lasat sa o controlez :). Am intrat in sala de operatie pentru a doua cezariana din viata mea( prima aici).  Nu mai eram asa de speriata, analizam sala, cam multe geamuri si oglinzi unde pot vedea ce fac, deci evit acele directii :). Pe la 08.30 s-a auzit un plans,  lacrimi de emotie, mi-am vazut copilul vinetiu dus spre masuta lui pentru proceduri. Am ajuns la reanimare si dupa cateva ore in salon. Incercam sa ma relaxez si sa realizez ca sunt mama de 2 copii acum. In salon am cerut sa-mi vad copilul inainte de a adormi. Mi-au adus-o:  ma uitam la puiul de 3,400 Kg si incercam sa realizez ca e al meu. Eram de o calmitate… am pus-o un pic la san pentru stimulare lactatie. Stiam ce aveam de facut, nu-mi mai era frica sa-i fac baita, no stres.   A doua zi mi-au  adus-o( la Sanador te incurajeaza sa stai cat mai mult cu bebelusul), puteam sa ma misc. Culmea parca acum am avut o recuperare si mai usoara. Asistenele chiar erau uimite ca nu cer calmante. Multumesc Doamne pentru gene! In spital totul a descurs foarte bine, desi privat se respecta protocoalele medicale si personalul dragut,atent dar cel mai important priceput si fara prea mult teatru comercial. Chiar se ocupau de tine. Mancarea foarte buna, igiena exemplara, m-am simtit confortabil. Am iesti cu cercei de data acesta din spital( prima experinta aici). Am ajuns acasa acum trei saptamanii calma… pe mine nu ma loveste dragostea din prima e un proces in lucru. Asa a fost si cu Ioana-experinta aici, asa e si acum. Imi analizez copilul si ne adaptam una la alta. Sunt sensibila dar nu exagerez cu supraestimarea emotiilor mele. La primul copil am fost mai emotionata, mai speriata, mai riguroasa in toate,ca prima oara…acum sunt mai stapana pe mine. Suntem mai relaxati, ii fac baie singura in cada( baita Ioanei la inceput necesita 3 persoane :)), nu mie frica sa o las sa planga putin sau sa plec un pic din zona ei. Insa am luat cunostinta cu sentimente noi: dorul de primul copil- incerc sa-i acord atentie si Drei Tititez care e dragastoasa cu sora ei si vine si ne imbratiseaza pe amandoua; greutatea responsabilitatii a doi copii- pot spune ca suntem mai stresati de tot ce inseamna responsabilitate( financiara, emotionala, educationala). Bebe e diferita fata de Ioana, mai mica un pic, alta conformatie a corpului, alta experienta cu alaptare…insa acum sunt mai constienta de lumea ei si incerc sa ma bucur de aceste momente. In rest, un pic de hormoni post nastere( asteptam sa trecem peste acesta perioada), un pic de nerabdare( sunt agitata de fel si trebuie sa ma invat sa stau acasa :)), un proces de adaptare la o noua poveste…povestea numarul2 -Ilinca!   To be continue!

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Inceput de poveste nr 2&8221;

  1. Ella zice:

    Felicitari! Sa aveti o poveste minunata si o adaptare usoara si placuta. In acelasi proces suntem si noi acum. Intr-adevar, mult mai putine temeri ca la prima tura 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s