Religia si noi

Societatea vuieste de „problema” orelor de religie in scoala in ultima perioada…. tot  luna aceasta i-am organizat Dra Buburuze( fosta Aiurel) botezul. Nu ne-am mai complicat, intim cu persoane dragi, linistit, cu zapada ca si la primul botez,dar nu am fost plecati din oras. Am simtit nevoia de putin zgomot la al doilea copil :).

In timpul organizarii, am fost uimita  sa „descoper” cat de tare monetizeaza biserica din Bucuresti botezul. Am  cautat cei drept in sectorul 1, insa sumele cerute mi se par mari pentru  un salariu mediu chiar si in Capitala.  O suma o platesc nasii si o suma parintii… zau asa! Cei ce  nu-si permit ce fac??? La o biserica mi-au spus ca ma costa x bani, dar daca suntem caz social nu solicita bani…..Cautand am dat peste o bisericuta cu istorie, micuta si cu un preot care ne-a „daruit” un botez cu caldura umana. Era un OM si s-a simtit inca de la telefon- cum sa-mi ceara bani in avans( singura biserica care nu mi-a cerut), cum are copilul doar un nume, cum e nume romanesc, cum e al doilea copil, cum mai si alaptez?! Vai :))))!!!!( glumea bineinteles).

Am realizat ca eu( noi) ii aleg fetitei mele religia. Apoi tot citind „nebunia” din online despre cum parinti trebuie sa-si dea acordul pentru orele de religie, m-am gandit de ce atata tam-tam. E corect ce zice Curtea Constitutionala, dar mie mi se pare exagerata reactia noastra. De acord, ca numai „sfanta” nu e Biserica noastra, dar atat aceasta institutie cat si politicienii sunt doar o imagine a societatii! Insa Biserica nu e tot una cu Religia.

Religia  in general, este un set de regului care au ajutat la evolutia speciei umane. Unul din motivele pentru care Imperiul Roman s-a impartit in Vest si Est, este faptul ca partea bizantina era mai laica si mai evoluata din punct de vedere cutural(Occidentul se lupta cu barbari si era haos).  De aici si istoria diferita, crestinii ortodoxi au ramas mai aproape de forma initiala a scrierilor, iar  catolicii s-au adaptat la tot si toate.  Insa religia in acest moment in societate, nu mai are importanta de la inceput si nici nu are de ce sa o mai aiba pentru ca avem un alt grad de evolutie si inteligenta la nivel de societate.

In clasa 12-a am mers cu o colega la Biserica ei, o secta ceva- nu-mi  mai aduc aminte. Incerca ea sa ma converteasca cred si sa-mi prezinte ce minunati sunt ei. In cladirea aceeia, eu mi-am dat seama ca nu voi putea alege vreo alta religie decat cea a bunicilor mei. Una din amintirile cele mai dragi mie, e candela din camera bunicilor mei, felul in care bunica o aprindea si isi spunea Crezul. Mie imi place cum arata biserica ortodoxa, cu stilul bizantin, cu picturile sale, cu altarul sau, cu ea am crescut. Nu am crescut intr-o familie foarte religioasa, insa atunci a fost momentul cand  m-am impacat cu religia mea.

Credinta are ea si rolul ei in viata unui om, te indruma, credinta nu inseamna Biserica, nu inseamna cartile de religie, credinta nu inseamna orele de religie. Credinta m-a ajutat pe mine sa trec peste momente grele in viata mea si ma conecteaza cu persoanele dragi care au murit.  Credinta sustine o ordine si o evolutie a gandirii.

Prin scoala primara am citit de n ori cartea ” Legendele Olimpului”, apoi am facut orele de religie de la scoala cu pildele Biblice. In mintea mea s-au nascut diverse intrebari, asa ca am aprofundat mai mult religiile lumilor, eram fascinata de cultura antica, am citit si citesc mult carti de istorie, istoria religiilor. Ai mei stiu doar ca m-au incurajat sa citesc. Ce as fi inteles eu daca vedeam in casa sau nu ma lasau parintii la ora de religie? Eu imi aduc aminte ca puteam sa disting la ore intre ‘exagerarile” laice si invataturile pe care vroiau sa ni le prezinte. Eu zic ca mi-a prins bine, pentru ca ma provocau intrebarile si cautam raspunsuri.

Daca e sa fim corecti: un copil nu poate sa-si aleaga religia si nici nu ar fi drept sa nu-l expunem la ceva ce nu stim ca nu vrea. Trebuie sa-i oferim o baza de credinta, ca adult isi poate alege unde sa se indrepte. Tot noi, parintii moderni avem o problema cu atentia si educatia pe care o oferim acasa copiilor( tot un articol a circulat- ce spune ce este evident pentru multi dintre noi: cel  putin in orasele mari parintii nu se ocupa asa cum ar trebui de educatia copiilor). Si atunci de ce as vrea eu sa nu faca copilul meu religie la scoala? Indiferent de calitatea informatiei pe care o primeste, avem noi grija sa stie sa o cearna si sa stie sa/se intrebe.  Poate fi o provocare pentru copil si pentru familie, ce poate avea rezultate pozitive.

Da stiu…. cam fugim de provocari nu 🙂 ?! Apropo cartile  gen „Lords of the Rigs”, „Harry Potter „etc….. tot pe diverse religii/credinte se bazeaza si tot credinte creaza.

Anunțuri

Atentie barbati!

Femeia a innnnnebunit! Cand o doamna/domnisoara ramane insarcinata, partenerul este asaltat de diverse versiuni ale experientelor camarazilor sai cu o viitoare mama. E un fel de-al atentiona: „vezi ca o ia razna!”

Eu recunosc ca au si ei dreptate 🙂 dar as vrea sa va spulber un mit. Nu pierdem neuroni :), doar „se rescriu”! Adica avem cumva aceiasi numar de neuroni doar ca se folosesc pentru alte activitati si ganduri ce tin de copil. E normal sa nu mai fim ca inainte pentru ca devenim mame si natura stie ea ce stie, ne fac mai atasate de copii si chiar daca suntem  „panicoase” e pentru supravieturiea speciei :). Acum, bineinteles ca putem exagera in functie de caracterul nostru si de cat ajutor ne oferiti in cresterea copilului. Adica cu cat mai mult ajutor cu atat suntem noi mai relaxate. Stiti bine ca daca mama e relaxata exista si armonie in familie!

Acum doamnelor, trebuie sa invatam si noi sa ne controlam cand supraevaluam o situatie sau sentiment. Adaugarea unei noi personalitati poate fi o evolutie daca suntem de acord ca mai si gresim sau exageram.

Pe mine personalitatea de mama nu m-a lovit din primele zile cu bebe( si nici nu vad cum ar putea). E un proces sa devi mama. Inveti si la un moment dat te trezesti ca ai instinct matern si toate devin naturale.

Deci dominilor, nu ne pierdem neuroni doar ca nu mai sunt centrati pe voi. Oricum aveti noroc ca femelele din specia noastra nu-si manca partenerii  ca la alte specii :).

Trebuie sa recunosc ca prea multa liniste si minte relaxata, dauneaza. Eu ma recunosc un pic schimbata, am timp de toate gandurile si nebuniile si am impresia ca si Sportivul familiei are.

-„Cum se face ca dupa fiecare sarcina te apuca apetitul pentru „sclipici ?!”( Sportivul familiei este si critic de moda in timpul liber sau… critic in general :))

-„A da, iar mi-am luat pantofi cu sclipici….”

IMG_20150223_130633

Mintea mea incearca sa se bucure de linistea acestei perioade de  concediu crestere copil, asa ca se cam „alinta” si experimenteaza. Garantez ca va reveni in parametri normali de estetica cand voi reveni in campul muncii.  Din ce stiu eu experimentele duc la progres :). Copiii ne completeaza si daca suntem atente ne pot ajuta sa evoluam in planuri ale personalitati noatre la care nici nu ne-am gandit. Insa uneori acest proces nu este chiar sa lin si domnilor trebuie sa ne intelegeti.

Si fiti optimisti…nu va da Dumnezeu ce nu puteti duce :)!

 

 

 

Eficienta Nomasvello 2

In ianuarie am incercat tratamentul Proskin de la Nomasvello Floreasca. Am fost incantata de rezultatele asupra punctelor negre din jurul  nasului.

IMG_20150214_092454

Recomandarea este repetarea tratamentului la 3-4 saptamani. Asa ca am revenit pentru sedinta nr 2.

Aceiasi pasi, aceiasi domnisoara draguta, dar mult mai putine puncte negre. In plus am luat-o si pe dra Titirez cu mine si „oaiele” ei. Ca si experienta pentru ea s-a jucat cu cateva baloane si in logica ei: baloanele erau pentru copii si fiind doar 2  inseamna ca vin putini copii acolo :).

IMG_20150214_085852

In acest timp eu continuam tratamentul. Stiim cu toti cat se dificile sunt punctele negre de pe nas si mai ales eliminarea lor din zona cutelor nasului. Daca dupa prima sedinta mai aveam 5-10% din punctele de o viata :), acum cred ca am ajuns la 10 puncte negre ramase.  Am facut si o poza de aproape (am incercat :)).

IMG_20150214_094921

 

Pentru mine, acest tratament este foarte eficient. Eu am si un ten gras si punctele negre isi cam fac de cap cand vor ele :). Tenul s-a curatat si  intre sesiuni trebuie doar sa ii fac o ingrijire de baza( curatare, creme zi/noapte, peeling supeficial/scrub).

Le multumesc celor de la Nomasvello Floreasca pentru profesionalism si atentie :).

Jocul intre 0-3 ani

Bunicul cu mustata, nu prea intelege el de ce o” chinui” pe fiica cea mare cu diverse drumuri prin oras, la specatcole sau diverse activitati. Am incercat eu sa-i explic teoria parintelui modern :)-( in afara de bucuria din ochii ei :)), raspunsul lui de parinte intelept a fost:

-„Degeaba te straduiesti, totul e genetic. Genele sunt mai importante!”

Pai are si el dreptate! Cel putin in jurul meu, atat in viata reala cat si in 2.0, parintii au cam uitat acest lucru 🙂

Cati bani cheltuim pe jucari? Ma uitam  zilele acestea, la jucariile din casa: multe jucari dupa parerea mea. Dra Titirez se joaca cu aproximativ 30% din ele.  La primul copil esti stresat/a cum sa te joci cu copilul tau. Cel putin asa eram eu…. Nu stiam cum sa ma joc natural cu ea, tot aveam impresia ca desi are 3 luni trebuie sa am un fel de joaca cu copilul meu, citisem eu ca e important pentru dezvoltarea  copilului. In capul meu era ca trebuie sa ma joc mai elaborat cu ea, probabil pentru ca ultimile jocuri pe care mi le aminteam eram de la o varsta mai mare.

Adaugi la acest stres cateva „circuite” lipsa sau reconfigurate de statutul de mama 🙂 si voila! o intreaga paranoia cu  jocul. Cum sa ma joc cu copilul meu, ce jucarii sa-i iau , NU STIU SA MA JOC CU El/EA, daca copilul meu nu invata ce trebuie, daca nu se dezvolta ca alti copii?!!!! Asa ca te apuci sa citesti diverse articole pe tema acesta, sa te inspiri de la diversi specialisti, sa cauti cursuri alternative si ti se pare ca altii stiu mai bine cum sa se joace cu copilul tau… Ti se pare extraordinar cand auzi de motricitate, joaca senzoriala etc. si astepti cu nerabdare sa-ti ia unii banii din buzunar( includ aici si jucariile)…..V-am mai spus ca cel mai usor este sa vinzi parintilor!  Si credeti-ma ca e o  industrie acolo care nu poate incapea in statistici( 0-3 ani) , iar totul e gandit cum sa-ti vanda tie ca adult ceva! Esti orbit/a de panica si crezi ca invatatul prin joaca e ceva complicat pe care doar persoane specializate si concepte din alte tari te pot ajuta :).

Nimeni nu-ti spune ca te relaxezi si sa intelegi ca cheia nu este sa-i cumperi n jucari sau jucari sofisticate.  Nimeni nu-ti spune ca totul ar trebui sa fie natural, simplu si ca nevoile unui copil mic pana la 2-3 ani este sa invete mediu inconjurator.  Nimeni nu-ti spune ca daca te preocupa nu ai cum sa gresesti, atat timp cat ii dai atentie si petreci timp cu bebe! Nimeni nu-ti spune ca cea mai eficienta jucarie este  DRAGOSTEA! Nimeni nu-ti spune ca un copil se dezvolta mai frumos, mai bine daca ca bebelus a avut parte de atentie, dragoste si caldura sufleteasca. Pana la 3 ani copilul isi dezvolta sistemul nervos si isi creaza conexiunile neuronale pentru viitor.

Am invatat ca atunci cand am dubii despre o anumita actiune sau decizie pe care trebuie sa o iau referitor la bebelusii mei, sa ma intorc catre natura. Cum ar fi daca nu ar exista atata tehnologie, cum ar proceda o mama in epoca de piatra, cum procedeaza animalele cu puii lor. Eu zic ca nu ai cum sa gresesti :)! Ce poate fi gresit la ceva natural si simplu?! Pana la urma suntem si noi in lantul trofic :)!

Acum concret: stii sa te joci doar ca iti ia ceva timp sa-ti aduci aminte sau sa devina natural. Bebelusi/copiii au nevoie sa invete despre lumea din jurul lor, sunt ca o foaie alba pe care tu scri. Orice poate fi joc sau jucarie atata timp cat copilul invata un lucru, o  senzatie, o textura etc.

Gadili bebelusul, te joci cu degetele, ii arati manutele, iti pui manutele pe fata ta, te joci cucu bau, de joci cu parul sau o pana pe corpul copilului, il arati diverse obiecte, ii arati diverse culori, ii arati cum trebuie sa tina lingurita, il/o lasi sa se joace cu mancarea, il/o lasi sa darame o cana cu apa, ii dai in manuta diverse lucruri,  ii canti si vorbesti mult sau ii citesti. Se numeste tot joc si copilul invata chiar daca nu vezi pe moment. E ca un buretel, te va surprinde cu ce invata acum peste catva timp.

Copilul copiaza tot ce faci si ce spui, invata si prin imitatie si prin experiment. II arati si il lasi pe bebe sa duca lingurita la gura, sau canita la gura. Un doctor mi-a spus ca in primi ani de viata e foarte important sa cunosca cat mai multe lucruri despre ce il inconjoara. Nu toti sunt Mozart! Exista copii care nu stiu la 2-3 ani care e scaunul sau masa dar stiu ca numere pentru ca au memorat, pentru ca nu le-a spus nimeni sau care nu stiu sa mestece bucatele mai mari de mancare pentru ca au fost prea protejati. Cum sa stie daca nu-i lasam sa experimenteze?!

Trebuie doar sa ne preocupe sa-i invatam mai intai lucrurile de baza, banale si sa avem incredere ca nu avem cum sa gresim. Daca le oferim timp si dragoste, nu avem cum sa nu-i invatam. Ieri mi-am dat seama ca copilul meu nu stia sa-si toarne singur dintr-o sticluta in pahar, pentru ca nu am stat sa-i explicam sau sa o invatam. Ceva banal nu? De unde era sa stie ea daca nu o invatam sau nu am lasat-o sa experimenteze. Prima data a varsat apa, apoi a fost prudenta si nu a mai varsat.

Si  in plus copii nostri nu au nevoie …. de ambitiile noastre competitive si de comparatii cu alti copii, inclusiv la jucari. O jucarie de 200 de ron, nu-l face automat mai destept/a. A scris Bogdana un articol foarte util cu privire la jucari( mama a 3 copii- deci nu ma credeti pe mine pe cuvant :)). In plus sa-i lasam sa experimenteze, sa scrie, sa mazgalesca( pe perete s-a intamplat de 2 ori cred maxim). Sfat: nu fiti parinti care cearta copilul ca nu au grija de jucari! E normal sa nu le murdareasca, strice, pentru ca experimenteaza. Relax sau certati-va pe voi ca nu ati gandit cand ati luat o jucarie scumpa.  De exemplu pana acum Dra Titirez a rupt 2 scaunele, a mazgalit o casa de exterior, a murdarit de n ori cu acuarele o tabla de jucarie, a murdarit de n ori cu plastelina sau culori masuta ei si mocheta, si-a murdarit cateva haine cu carioci, a rupt n creioane colorate etc.

Dupa 3 ani si intrarea in colectivitatea viata se complica dar si invata sa se joace singuri. Pe la 1.5-2 ani am inceput sa ne jucam cu jucariile, spuneam diverse povesti si rollplaying, acum se joaca singura si creaza ea povesti… Canta singura diverse versuri inventate( sau cel putin asa mi se pare mie), pentru ca vazuse la desene  la Sofia I.

Revenind la genetica, conteaza mult mosternirea genetica in dezvoltarea unui copil insa suma experientelor pot atinge sau nu potentialul ei/lui. Din punctul meu de vedere cu cat experimenteaza, este expus la mai multe lucruri, cunostinte, cu atat e mai pregatit pentru a deveni adult. Uneori o informatie primita mai devreme te ajuta sa fi cu un pas in fata :). Pentru mine, in plus experientele, experimentele te ajuta la dezvoltarea inteligentei emotionale care completeaza un copil/adult echilibrat emotional, stapan pe sine si fericit :).