DSC_0954

Alaptarea neromantata

Nu trebuie sa citesc statistici ca sa stiu ca se alapteaza putin in Romania…ingrijorator de putin! Cifre: doar 12.6% dintre femeile din Romania alapteaza (conform UNICEF).

Pentru ca sunt o persoana realista, as vrea sa va povestesc varianta neromantata a alaptarii. Stiu ca toata lumea e saptamana aceasta: vai, vai ce minunat, ce superb, ce emotionant! Cred insa, ca o viitoare mama trebuie sa-si creeze asteptari corecte pentru a nu avea dezamagiri si asa va fi debusolata de nastere. Setarea asteptarilor in viata este foarte importanta. Face diferenta intre fericire si nefericire.

Prima mea experienta a fost usoara si frumoasa. Fiind la primul copil si cezariana, laptele a venit mai greu( insa nu uita sa vina). Printesa ca si structura este mai solida si asa ca a actionat ca o „pompa” foarte buna. Nu am avut dureri sau rani. Singurul disconfort a fost la inceput cand s-au umflat foarte tare sanii. In primele 2 luni alaptam pentru ca asa stiam sa-mi hranesc copilul. Era cumva ciudat sa ma adaptez si sa invat sa ma conectez cu o noua fiinta in viata mea si una foarte mica.

Printesa nu s-a inecat, scoatea aerul foarte usor. Inainte de nastere ma documentasem bine in privinta alaptarii. Stiam ca trebuie sa am un pic rabdare ca cererea sa regleze oferta, stiam ca nu trebuie sa o alaptez mai tarziu de 4 ore( pentru a regla fluxul laptelui si a nu te trezi ca nu mai ai, foarte important in primele 3 luni), stiam ca trebuie sa mananc sanatos, fara dulciuri din comert si sa beau multe lichide. Pe parcurs am invatat ca durerile ei de burtica pot fi tinute sub control daca mesele sunt la minim 3 ore diferenta, pentru a avea timp sa se digere laptele. Am fost destul de riguroasa in masurile pentru o alaptare de succes. Dupa cam 2 luni, am inceput sa simt si emotie si sa ma conectez cu bebelusa mea cand alaptam. Ea punea manuta de san, eu nu mai puteam de dragul ei. Cand eram agitate ne linisteam cand alaptam! Noaptea dormea langa mine si o mufam si era un somn foarte dulce.

Am incheiat prima alaptare la 11 luni, cand m-am reintors la munca. Nu am luat pastile, nu am baut diverse siropuri. A fost natural! Eram deja la 2 mese de lapte de zi, lua si supliment de formula si sub influenta stresului s-a dus J.

A doua experienta a fost mai complicata si este cu mai putina emotie. La primul copil, totul e nou si tinzi sa exagerezi. Acum notand aceste ganduri, realizez ca socialul din nou complica multe si creaza asteptari gresite, proceselor naturale din viata noastra. La al doilea copil( tot cezariana), mi-a venit mai repede laptele, la fel s-au umflat sanii dar a fost ceva mai dureros in primele doua luni. Madam Furlifus are o structura fizica mai mica, mai subtire, asa ca puterea cu care tragea ea era mai mica. Am facut rani la san, fara sangerari. M-am dat imediat cu cremele speciale, pe care le foloseam dupa fiecare alaptare. In primele 2 saptamani ma durea destul de tare la alaptare, insa rezisteam pentru ca stiam ca e normal sa si doara si ma multumeam ca le pot tine sub control( asematoare cu o contractie ca si nivel de durere). Durerea era in primele 2 -3 minute, apoi se obisnuia nervul. Prinzand puteri, durea din ce in ce mai putin, insa am ramas cu un disconfort de cateva secunde in primele 2 luni, ciar daca ranile se vindecasera. Practic tine de puterea copilului de a trage si de cat de bine de ingrijesti tu intre alaptari. Alaptarea m-a ajutat sa ma conectez si cu Madam Furlifus, insa nu mai eram asa de emotiva, stiam drumul! A venit atasamentul in timp, in timp s-a reglat si fluxul de lapte si stiam ca e important pentru ea sa continui alaptarea. Nu am mai fost asa de riguroasa in meniul meu alimentar( desi am mancat sanatos, am mai facut cateva abateri), nu am mai fost asa riguroasa in lichide), insa am fost atenta la intervalul maxim de 4 ore. Practic am fost mai relaxata cu mine si cu teoriile si a functionat( nu m-am abatut insa la principiu de baza cu cererea si oferta).

Alaptez de 10 luni si ne linisitim impreuna, e un proces frumos. Il vad foarte natural si mai putin emotionant. E ca un respirat, important insa nu il bagi prea mult in seama. Imi va fi dor probabil la un moment dat de alaptare doar prin prisma faptului ca era ea mica si firava.

Eu cred ca o mama trebuie sa aleaga, sa se convinga ca procesul este natural si ca orice s-ar intampla este cel mai bun lucru din lume pentru copilul ei. Ambele mele fete nu au probleme cu diversificare si primirea mancarii solide de orice fel. Ambele mele fete s-au dezvoltat armonios pana acum din toate punctele de vedere. Sa alegi sa nu alaptezi, sa te ascunzisub „nu am lapte!”, sa nu lupti pentru alaptarea ta, e un deserviciu pe care ti-l faci tie in primul rand. Alaptarea e facuta sa te ajute si pe tine bilogic si pshic sa te recuperezi. In viitor tu vei avea probleme cu alimentatia si mofturile copilului…

Stiu ca ma repet insa: prin ani ’50 in S.U.A, firmele producatoare faceau reclama agresiva pentru lapte praf si mancare bebelusi, cum ca ar fi mai sanatose, mai bogate in vitamine, mai benefice copilului. Existau si doctori care le recomandau mamelor sa hraneasca bebelusul cu lapte praf,  argumentand ca avand sani mici cu siguranta nu vor avea prea mult lapte🙂.  Si uite asa, in socitatea de consum dupa vreo doua generatii, este tabu sa alaptezi la ei( tabu-adica cu scandal daca alaptezi in plublic). Acum dupa atatea cercetari si probleme de alimentatie, se lupta sa schimbe din nou perceptia generala si incearca sa promoveze alaptarea.  E absurd, sa ajungem asa! Oricum trendul Europei de Vest, este pe cat mai natural in cresterea copilului.

Da… stim ca e mai usor sa hranesti copilul cu lapte praf: nu trebuie sa ai un regim alimentar sanatos, nu te stresezi prea mult, stii cat mamanca si ai “constiinta” impacata si sigur nu prea vei avea lapte destul…

Doar 2% din femei au o problema cu producerea laptelui( studiu efectuat de doctori romani pentru S.U.A), restul sunt: greseli in pozitia alaptarii, frecventa alaptarii, alimentatia mamei, stresul si oboseala mamei, mama se ascunde sub: nu am lapte! pentru ca nu vrea sa i se lase sanii-mda, indiferent tot ti se slabeste muschiul, etc. Adica depinde foarte multe de noi ca mame daca vrem sa alaptam sau nu. Laptele matern este cel mai sanatos pentru copil si-i ofera in primele 6 luni toti nutrientii necesari. E mai ieftin si mai simplu sa alaptezi. Te ajuta si pe tine ca si mama sa-ti revii  fizic si ajuta enorm la crearea legaturii dintre mama si bebelus.

Important este  sa ai o alimentati sanatoasa( fara plajeli, diversificata zilnic, fara alimente care consideri ca te baloneaza si observi la bebe ca-l afecteaza, ai sa afli n  variante dar ai incredere in ce stii tu despre tine), sa respectii cele 3 mese zilnice,  sa te odihnesti cat poti mai mult, sa bei multe lichide( incluzand ceaiul recomandat de doctor), sa te asiguri ca pozitia de alaptare e corecta, sa nu te iei dupa folclor( nu bere, nu ceapa)🙂.  Producerea laptelui tine de cerere si oferta! Cantitatea de lapte se regleaza in functie de cat are nevoie/papa bebe. Primele trei luni va fi o cantitate mai mare pentru  ca bebelusul atunci creste cel mai mult, iar apoi se  regleaza in functie de cerere. Deci nu-ti piezi laptele dupa 3 luni , cum  am auzit la multe mamici!   Bebe trebuie sa pape la maxim 4 ore, nu lasa sa treaca mai mult de 4 ore intre mese/scoatere lapte.  Copiii sunt diferti, insa in general ei stiu  cat au nevoie sa manace.  Eu am refuzat sa ma stresez  cat manaca si daca ii ajunge.   Daca bebe nu plange prea mult intre mese, e bine !

Precizari:

  • nu trebuie să te decizi să alaptezi, sanatatea copilului tau nu este o alegere. Daca nu existe motive seriose sa nu alaptezi, nu ai o scuză sa nu o faci.
  • nu inventa motive să nu alaptezi. Dacă te informezi un pic şi ai puţin de bun simt, iti vor trece toate temerile.
  • ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU ŞI NATURAL! Noi îl complicam!
  • nu contează cat de mici ai sanii, laptele se produce la cerere.
  • sanii se vor lasa de la gravitatie, nu de la lactatie.
  • este mult mai usor si comod decat prepararea laptelui praf
  • este mult mai ieftin
  • pentru alaptare nu ai nevoie de perne speciale, pompe de san, biberoane, creme  etc.
  • pentru alaptare ai nevoie de o poztie corectă a bebelusului la san, dieta sanatoasa, constantă, hidratare, vointa.
  • bebe te ajuta saî iti desfunzi canalele la început. E cea mai buna”pompă”!
  • bebe stie cat trebuie să manance şi nu e nevoie  sa cantaresti tu laptele la fiecare masa.
  • lucrurile merg în general prost, pentru că mamele nu se informeaza destul şi se bazează pe folclor, prietene, bunici, matuşi, etc.
  • cand nu stii, nu poti,  intreabă şi caută ajutor! Exista si prin telefon suport.
  • suzeta dupa 6 saptamani e recomandata, mai devreme poate afecta suptul copilului, deci si cantitatea ta de lapte.

Si cireasa de pe tort: e fascinant sa o vezi cand ii este foame cum cauta si daca o tin mai departe un pic de san cum se lupta sa ajunga! De ce sa le/ne rapim aceste experinte?!

Va recomand seria intalnirilor special concepute pentru mame si viitoare mame , din cadrul programului Primele 1000 de zile (primele1000zile.ro).  Ieri am participat la al doilea seminar de nutritive si stil de viata, la care au participat aproximativ 150 de femei însărcinate foarte frumoase! Mi-a placut abordarea si calitatea informatiilor.

Pentru prima mamica sau viitoare mamica ce comenteaza la acest articol, voi avea un mic kit cadou pentru alaptare. Asa ca sa sarbatorim Saptamana Alaptarii!🙂

10 thoughts on “Alaptarea neromantata

  1. Oana V spune:

    Heeei!poza aata mi se pare foaaarte cunoscuta!! Insa ai dreptate in articol. As pune mai mult accent pe ajutorul pe care ar trebui sa il primeasca orice mamica in maternitate si, mai ales, inainte de a naste, pentru a fi pregatita. Din pacate, nu te ajuta nimeni, sau daca o face cineva, o face foarte brutal. De aceea avem nevoie de cat mai multe astfel de articole si campanii, sa luam de aici informatiile de care avem atata nevoie.

  2. O Mamă Curioasă spune:

    Domnita Sofia nu a fost alaptata. Piciul, in schimb 1 ani si 11 luni. Apoi autointarcarea si-a spus cuvantul. A fost cea mai frumoasa experienta ever. Din prima zi de viata a piciului si pana in prezent sustin alaptarea cu toata fiinta mea. Pe langa importanta colostrului, a laptelui mai este si atasamentul. Cu fii-mia am fost mai speriata, mai stresata. Am ratat startul pot sa zic. Cu piciul nu am ratat nimic.
    Acum la 2 ani si cateva zile inca suntem dependenti de efectul skin-on-skin, de tinutul la piept, de sprijinit caputul lui pe inima mea.
    Exact acolo sunt amandoi, in inima mea! Ei sunt singurii care stiu cum bate.
    Dragi mamici ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU SI NATURAL. Nu privati copilul de laptele de mama.

  3. vavaly spune:

    imi place cum suna titlul articolului „alaptarea neromantata”. cam asa simteam eu in maternitate cand vedeam alte mamici cum alaptau fara dureri si fara probleme iar eu treceam prin dureri cumplite. dar vointa si dorinta mea de a alapta m-au ajutat sa trec peste toate obstacolele, peste dureri si doua mastite ce au necesitat tratament. am cautat singura solutii, am avut soţul aproape şi am reuşit. după trei luni lucrurile au devenit simple şi … romantice🙂.
    acum sunt la a doua sarcina si abia astept cea de a doua astfel de experienta. probabil nici de data asta nu va fi simplu si usor, am sanii fibrosi, cu canale inguste, dar nu ma voi lasa nici de data asta.
    felicitari tuturor ce militeaza pentru alaptarea la san. procentele prezentate in articol sunt chiar ingrijoratoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s