Vreau teme și nu vreau un copil de nota 10!

SuV-am mai povestit eu de piticii mei cu educația! Recent am avut privilegiu și marea șansă să particip la un atelier  aplicat, organizat de Oana Moraru, despre copiii între 6-12 ani.

Eu cu Prințesa suntem înainte de 6 ani și în toamnă vom intra la școală. Am ales să mă pregătesc pentru ceva ce nu am experimentat încă. A fost foarte util să o ascult pe Oana, mi-a confirmat câteva idei pe care le avea, m-am liniștit cumva și am realizat cum e mai bine să ne comportăm cu un școlar în clasele primare. Sistemul educațional e clar ca nu-l putem schimba, însă familia este cea care trebuie să suplinească și să participe activ la educația copilului.

scoala

Am sa redau câteva din ideile cu care  am ramas după acest atelier. Pe viitor vreau să-mi duc copiii la diverse evaluari pe care le organizeaza Vocea Parinților, doar pentru a vedea unde ar trebui să lucrez cu copilul sau să-mi valideze ce facem bine.

E normal ca părinți, să avem nelinisti și nesiguranțe. Cumva trebuie să le constientizăm, să le digerăm și să fim încrezători că vom găsi soluția! Noi suntem singuri care putem contrabalansa ce viața ne ofera sau sistemul. Referitor la sistemul nostru de educație eu sunt optimistă, pentru că pănă acum mi-am facut telemele, m-am interesat, am studiat oameni si școli și a fost ok. Aici-cum am ales gradinița, aici-cum am ales școala.

Copiii între 6-12 ani au nevoie de povești, de joc de rol pentru a învața. Joaca îi face fericiți indiferent de probleme sau mediul social și au o capacitate uimitoare de a-și găsi libertatea interioară. Noi adultii putem învăța multe depre copii doar urmarindu-i cum se joacă, cum interacționează, cum își folosesc trupul și cuvintele.

Dacă vrem să ne facem viața mai ușoară, trebuie să renunțăm la nevoia de a controla tot, mai ales să ne controlăm copiii. Fiecare copil vine pe lume cu propia voce si personalitate, iar nevoie mea de control nu trebuie sa existe. In plus, trebuie să ne luptam cu instictul de a ne compara copiii cu alții. Atfel de comparații ne fac rău și nou și copiilor noștri. Ambiția adulțiilor  trebuie să fie ca un exemplu, nu ca o impunere asupra acțiunilor copiilor noștri. Pe termen lung ambițiile noastre, pot doar dăuna echilibrului emoțional al viitorilor adulți.

E musai, să ne lasăm copii sa-și trăiască prezentul și să învețe să fie relaxați în  trăirea momentului. Dacă îi facem să alerge dupa premii din viitor, le răpim prezentul și nu vor știi cum să fie fericiți.

Până la 6 ani, copiii au o stare interioară de libertate mult mai puternica decât a noastra. Ar trebui să ne ghidam după principiul nu vreau copilul sa fie cum vreau eu,  vreau sa fie cum e creat el!  Atenția la copil si la emotiile lui, constrangerilele noastre asupra lor pot determina emoții ce vor dainui peste anii și vor aparea mai puternic negative la adult. Singura sursă de fericire: să traim in prezent cu copilul si să întelegem copilul, fără să-l fracturam emoțional.

Cum amornizam clasa și acasă, fară să-i fracturam identitatea? Integrând controlul, rutina, cu te vâd, știu cine ești, știu vocea ta!

Ce inseamna sa învețe bine? Avem trei cuvinte de memorat: remembering, understanding, appling,

Cum avem și noi dovezi în viața de zi cu zi, un copil de nota 10 nu e garantat și un adult de succes. Sistemul nostru educațional este pliat pe societea noastra, însă are mari zone unde nu este eficient. Eu nu vreau să am un copil de nota 10! Eu vreau să am un copil care să fie creativ, să fie preocupat să citească, să fie curios, să caute cînd nu știe ceva și să înteleagă că el va excela acolo unde va vrea el. Copii trebuie să învețe că sunt zile si zile, când suntem mai deștepti, cand suntem mai proști, când nu suntem in forma maximă.

În jurul vârstei de 12 ani, copilul se reinventeaza și are o problema de opoziție. E o cădere buna, se reoganizeaza personalitatea copilului. De reținut că și plictiseala este un lucru bun. Copilul care se lupta singur cu plictiseala, va găsi o idee care să nu-l mai plictisească. Dându-i telefonul sau tableta, îl oprim din exercițiu de creație și găndire.

6-8  ani este perioada propice pentru joc și bună dispoziție.  Clasele 0-2, sunt pentru a învăță și asimila cititul și scrisul. Îmi pare rău să vă subliniez, dar copilul nu e mai deștept dacă învață să scrie și să citească mai devreme, uneori acest avans se transformă într-un dezavantaj. Dacă nu vine natural cititul e inutil la gradiniță! De la clasa 3-a, cititul devine instrument de cunoaștere. In primii doi ani de scoala, e important ca școala să conlucreze cu familia.

Concursurile individuale în clasele primare sunt dăunatoare. Un copil la această vârstă poate fi doborât emoțional de 2 eșecuri consecutive. Deci presiunea concursurilor trebuie exclusă și gestionată cu mare atenție. Consursurile de echipă sunt ok. Un adevarat olimpic, se definește dupa 12 ani. Atunci se văd copiii care într-adevar au o  gândire și întelegere superioară.

O altă recomandare a fost pentru acesta categorie de vârstă, să vorbim în fiecare zi de proiecte, natura, cosmos. Să citim în fiecare zi textulețe. Să recompum în serii diferite/ la diferențe cat mai mare de timp,  poveștile pe care le spunem seara.

Un copil inteligent are trei mari arii educate: controlul emoțiilor, controlul impulsurilor și atenția! Un copil atent în clasă, este un copil care este foarte conțient de corpul său și care a invățat acasă să se îmbrace singur, să se spele singur, etc. Copiii bibiliți nu se bat pentru rezultate academice.

Acasă nu trebuie să acționam ca la școală! Acasă nu acționăm ca o doamnă învațătoare, acasă trebuie să actionăm contrar școlii. Acasă trebui să fie mediul copilul sigur, unde își descarcă emotiile, unde lucreaza individual=teme, unde i se acordă timp să gândescă în ritmul lui, unde se poate exprima. Dacă la șoală a fost certat, acasă eviți în ziua respectivă sa-l cerți. Un copil încăarcat emoțional de acasă, nu v-a avea  rezultate academice și poate reacționa agresiv în clasă.

Alte impresii și idei gasiți și  Mămicaurbană, pisicapesârmă.

 Ca de incheiere cateva ganduri: sunt multe de învațat ca părinți și uneori nu faci fată vieții de zi cu zi! Dar, nu fiecare zi e la fel…. iar omul pe care îl construiești are nevoie să fi atent, să îți dai toată silință să iei deciziile corecte. Dacă o facem la muncă, o facem pentru prieteni, o facem pentru faimă, de ce nu am face-o și pentru copiii noști?! Știu că sunt multe necunoscute și că uneori e mai simplu să te minți că nu poți schimba ceva, sau că e copilul deștept….dar riști!

Multumesc  mult ParentinPR  și Oana Moraru pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o!

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Vreau teme și nu vreau un copil de nota 10!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s